Ne bizuim pe promisiunile Lui

Venim la Hristos în ceasul nevoii disperate. Ne dăm seama că toate faptele bune din lume sunt fără valoare înaintea Celui Desăvârșit. Așa că Îi implorăm ajutorul. Apoi Îi auzim vocea; pășim cu teamă, sperând că slaba noastră credință va fi îndeajuns. Cu pași nesiguri, dar prețioși, ne apropiem de El. Ne bizuim pe promisiunile Lui. Nu prea înțelegem cum de suntem în stare să facem aceasta. Nu pretindem că merităm un asemenea incredibil dar. Când oamenii ne întreabă cum reușim să ne păstrăm echilibrul în aceste vremuri zbuciumate, nu ne lăudăm. Ci arătăm spre Cel care face totul posibil. ”Nimic nu aduc în mâna mea, mă agăț de crucea Ta”, spune un cântec. ”Căci harul  mi-a învățat inima să mă tem, și harul m-a eliberat de temeri”, declarăm noi. Și niciodată nu privim înapoi. Fie ca acesta să fie imnul vieții tale.

Traducere Cristina Chirculescu

Un gest de apreciere

Cât de des vezi oameni mai preocupați de a face bine ceea ce fac decât să-și salveze propria reputație? Foarte rar, nu-i așa? Dar când se întâmplă, când vedem un om curajos dispus să-și asume riscuri, ei bine, acel om merită un gest de prețuire din partea noastră. Așa că…

O apreciere deosebită pentru femeia părăsită de soț și lăsată să-și crească singură copiii și să plătească facturile, dar care nu știu cum reușește în fiecare Dumnică să-mi spună că Dumnezeu niciodată nu i-a fost mai aproape.

O apreciere deosebită pentru tatăl care își crește singur cele două fiice și care a învățat să-i împletească părul în codițe.

O apreciere deosebită pentru tânăra căreia toată lumea i-a spus să facă avort, însă ea a ales să păstreze copilul.

O deosebită apreciere pentru medicul care tratează gratis mai mult de jumătate din pacienți.

O deosebită apreciere pentru toți aceia dintre voi iubitori de viață și de Dumnezeu.

Și ce dacă uitați să faceți pe placul mulțimii? Marea parte dintre noi nici măcar nu ne-am calificat în aceeași ligă cu voi.

Traducere Cristina Chirculescu

Dragostea acoperă o mulțime de păcate

Dacă cineva te iubește la ora 6:00 dimineața, un lucru este sigur: acea persoană într-adevăr te iubește pe tine însuți. Fără machiaj. Fără cravată elegantă. Fără bijuterii de firmă. Fără imagine bine aranjată. Doar onestitate curată. Doar tu, așa cum ești. ”Dragostea”, a scris un suflet iertat, ”acoperă o mulțime de păcate.”  Trebuie să fie vorba de dragostea lui Dumnezeu. În Evrei 10:14 este scris: ” Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” Observă că nu este folosit cuvântul  ”îmbunătățiți”, deoarece Dumnezeu nu îmbunătățește, El desăvârșește. El nu mărește, ci completează. Când este vorba despre poziția noastră înaintea lui Dumnezeu, noi suntem perfecți. Când El se uită la fiecare dintre noi, El vede o persoană care a fost făcută desăvârșită prin Cel ce este desăvârșit, Isus Hristos. El vede perfecțiunea. Nu perfecțiunea câștigată de noi, ci acea perfecțiune pentru care a plătit El. Biblia spune :” Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2Corinteni 5:21)

Traducere Cristina Chirculescu

Ai grijă la atitudinea ta!

E ușor să uiți cine e slujitorul și cine e cel ce trebuie slujit. Este unul din cele mai iscusite instrumente de deformare a adevărului la care recurge Satan. Când tu ești în centrul atenției, te îngrijorezi că tovarășii tăi de muncă nu te vor aprecia, sau șefii tăi te vor extenua prin ore suplimentare la serviciu. Cu timpul, agenda ta devine mai importantă decât a lui Dumnezeu. Ești mai preocupat de propria persoană decât de a-L mulțumi pe Dumnezeu. Ajungi chiar să te indoiești de judecata lui Dumnezeu.  Amintește-ți de Marta cum o critica pe sora ei, Maria: ”Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură?” (Luca 10:40). Ce-a ales Maria? A ales să stea la picioarele lui Hristos. Dumnezeu se bucură mai mult de ascultarea tăcută a unui slujitor sincer decât de slujirea gălăgioasă a unuia înăcrit.Ai grijă la atitudinea ta. Dacă te preocupă darurile aproapelui tău, le vei neglija pe ale tale. Dar dacă ești atent la darurile pe care le-ai primit, ai putea să-l stimulezi și pe cel de lângă tine!

Traducere Cristina Chirculescu

Un act vountar de recunoștință

Închinarea are loc atunci când ești conștient că ceea ce ai primit este mult mai mult decât ceea ce tu poți dărui. Închinarea înseamnă să înțelegi că fără atingerea lui Dumnezeu, noi încă am suferi și suspina, zdrobiți și plini de amărăciune. Închinarea este expresia de mulțumire pe chipul ars de soare al unui pelerin rătăcind prin deșert care desoperă că oaza nu este ”fata-morgana”. Noi am încercat să facem din închinare o știință. Nu putem face așa ceva! Este la fel de imposibil ca încercarea de a vinde dragoste sau de a negocia pacea. Închinarea este un act voluntar de recunoștință din partea celui salvat față de Mântuitorul lui, al celui vindecat față de Vindecătorul lui, și al celui eliberat față de Eliberatorul lui. Dacă tu și eu lăsăm să treacă zile fără să simțim imboldul de a spune ”mulțumesc” Celui ce ne-a mântuit, ne-a vindecat, și ne-a eliberat, atunci am face bine să ne amintim ce-a făcut El pentru noi!

Traducere Cristina Chirculescu

Reținere

Poate că cel mai uimitor răspuns față de darurile lui Dumnezeu este reținerea noastră de a le accepta. Ne simțim mai bine dacă le câștigăm. De aceea ne creăm cercuri religioase și sărim prin ele, transformându-L pe Dumnezeu în antrenorul nostru, pe noi înșine în animalele Sale de companie, iar religia într-un circ. Ce bine ar fi dacă atunci când Dumnezeu zâmbește și ne spune că suntem mântuiți, să-L salutăm, să-I mulțumim și să trăim ca cei care tocmai au primit un dar de la comandantul suprem. Însă, rareori facem așa. A accepta harul înseamnă să-ți recunoști eșecul. Noi optăm să-L impresionăm pe Dumnezeu cu cât de buni suntem în loc să mărturisim cât de măreț este El. Ne amețim cu tot felul de doctrine. Ne împovărăm singuri cu reguli. Și credem că Dumnezeu va zâmbi când va vedea eforturile noastre. Dar nu zâmbește. Zâmbetul lui Dumnezeu nu este pentru excursionistul care se laudă că a parcurs traseul de unul singur. Ci este pentru leprosul olog care Îi cere lui Dumnezeu o spinare care să-l ducă.

Traducere Cristina Chirculescu

Prin har, prin credință

Forța supremă a mântuirii este harul lui Dumnezeu. Nu faptele noastre. Nu talentele noastre. Nu sentimentele noastre. Nu puterea noastră. Credința nu se naște la masa negocierilor unde noi oferim darurile noastre în schimbul bunătății lui Dumnezeu. Credința nu este o răsplată acordată celor mai învățați. Nu este un premiu oferit celor mai disciplinați. Pavel a scris în Efeseni 2:8-9: ” Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Noi, ca și Pavel, suntem conștienți de două lucruri: suntem mari păcătoși și avem nevoie de un mare Mântuitor. Mântuirea este prezența neașteptată și liniștitoare a lui Dumnezeu în timpul furtunilor de pe mările vieților noastre. Moartea este neputincioasă. Eșecurile sunt iertate. Viața are un scop real. Iar Dumnezeu este lângă noi.

Traducere Cristina Chirculescu

  • Introdu adresa ta de email pentru subscrieri "Max Lucado România", apoi confirmă de pe propriul email. (gratis)

    Join 255 other followers

  • Copyright UpWords®

    Lucrarea lui Max Lucado există pentru singurul scop de a încuraja pe alții să se aproprie mai mult de Isus Christos. Toate drepturile asupra materialelor de pe acest blog aparțin UpWords®. Orice reproducere - integrală sau parțială -, promovare sau republicare este permisă doar cu acordul administratorului "Max Lucado România", specificandu-se sursa inițială și cea finală.
  • Id Messenger

    maxlucadoromania
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 255 other followers