Ce îți spune Raiul?

Când doctorul ce îmi examina mâna tremurândă mi-a spus: „Ești bine, ai o sănătate bună”, am făcut ceea ce v-ați fi așteptat. Am început să lăcrimez și am întrebat: „Cât timp mi-a mai rămas?”

Doctorul și-a ridicat capul, încurcat. „Așteaptă o secundă, te gândești, n-ai auzit ce ți-a spus doctorul”? Mă întreb, nu ai auzit ce ți-a spus Raiul?

Răspunsul pe care mi l-a dat doctorul? L-am inventat. De fapt, eram în culmea fericirii. Iar când îmi văd degetul mare tremurând, o pun pe seama unui corp ce îmbătrânește și îmi pun încrederea în cuvintele doctorului.

Și tu ar trebui să faci la fel. Căci așa cum degetul meu mare tremură din când în când, și tu vei păcătui din când în când. Și când vei face așa, amintește-ți că păcatul te poate atinge, dar nu poate pune stăpânire pe tine. Isus este în tine! Ai încredere în lucrarea Sa pentru tine. Inima ta este casa Lui și El este stăpânul tău!

Isus a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el”. (Ioan 14:23)

Ai încredere în El?

Cerul este întunecat. La un moment dat, valuri de apă înclină ambarcațiunea, până când nu mai vedem nimic, doar cerul, apoi, în jos, până când nu mai vedem nimic decât albastru. Am învățat asta despre navigație: nu e nimic grozav într-un val mare!

Privirea s-a întors mai întâi spre norii de furtună, apoi spre căpitan. Ne-am uitat la el. Era bine chibzuit și hotărât. Le-a spus câtorva dintre noi unde să se așeze, celorlalți ce să facă și tuturor să ne ținem. Și am făcut ce a spus el. De ce? Fiindcă știam că el știa cel mai bine.

Asemenea vânturi ne testează încrederea în Căpitan. Știe Dumnezeu ce are de făcut? De ce a permis furtuna? Condițiile s-au înrăutățit și instrucțiunile ne uimesc. Cum Îi răspunzi? Poți să spui despre Dumnezeu ce am spus despre căpitanul nostru?

Știu că Dumnezeu știe ce e cel mai bine. Știu că nu știu. Știu că Îi pasă. Tu ai încredere în El?

„Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmi 9:10)

Moștenitori alături de Cristos

Ai fost declarat… adoptat ca propriul fiu al lui Dumnezeu!

În Romani 8:29 se spune: „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați”.

Să te abandonezi unei lumi fără tată? Nici gând! Înainte ca tu să știi că aveai nevoie să fii adoptat, El a și completat hârtiile și a ales tapetul pentru camera ta. Cei care au acces la Biblia de familie a lui Dumnezeu, îți pot citi numele. El l-a scris acolo. El a acoperit taxele legate de adopția ta. Noi nu ne finanțăm propria adopție, doar o acceptăm. Și din momentul în care Îi acceptăm oferta, devenim din orfani, moștenitori!

În Romani 8:17 se spune: „Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El”. Fără copii vitregi sau nepoți. Tu și Cristos împărțiți aceeași avere. Ceea ce El a moștenit și tu moștenești.

Te îndrepți către casă!

Duhul lui Dumnezeu

În calitate de creștin, tu ai toată puterea de care ai nevoie pentru toate problemele cu care te confrunți. Biblia spune că trupul tău este un templu pentru Sfântul Duh ce se află în tine. Întrebarea nu este „Cum să primesc mai mult din Duh?”, ci mai degrabă „Cum se poate ca tu, Duh Sfânt, să ai mai mult din mine?”

Ne-am aștepta la un răspuns de talia celui dat de Maica Tereza. Construiește un orfelinat! Memorează cartea Leviticului! Spală leproșii! Fă asta și fii împlinit, credem noi! „Fă asta în felul tău și fii istovit”, ne corectează Dumnezeu!

Tânjești după Duhul lui Dumnezeu? Aici afli ce să faci. El spune: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13)

Poți face totul prin Hristos care îți dă tărie. „Pot totul în Hristos care mă întărește”. (Filipeni 4:13)

Așadar, întâmpină cu bucurie Duhul în fiecare părticică din inima ta

Îndepărtează grijile!

Îndepărtează grijile! Tratează-le ca și când ar fi țânțari!

Atunci când ai pe piele un țânțar, amâni momentul în care îl plesnești? Spui cumva „mă voi ocupa de asta mai târziu”? Bineînțeles că nu! Îi dai insectei palma pe care o merită, o lovești pur și simplu. Ia o decizie asemănătoare față de anxietate.

În momentul în care apare o temere, ocupă-te de ea! Nu stărui asupra ei, nu o lăsa să evolueze. Împiedică grija înainte ca aceasta să te stoarcă de puteri.

Nu pierde o oră întrebându-te ce gândește șefa ta; întreab-o! Înainte de a pune diagnosticul de cancer în cazul unei simple pete pe piele, mergi la doctor ca să îți fie examinată. Fii un om al acțiunii, nu un om al grijilor!

În „Evanghelia după Matei”, cap. 6:32-33, Isus spune: „Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.

Te poți bizui pe aceste vorbe fără a te îngrijora vreodată!

Dumnezeu să îți fie suficient!

Pare că niciodată, nimic nu este suficient. Nu este suficient timp, noroc, încredere, înțelepciune, inteligență. Prin urmare, ne îngrijorăm. Dar îngrijorarea nu schimbă lucrurile!

Isus a spus: „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? 27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?” (Matei 6:26-27)

Poți să îți petreci zeci de ani având gânduri de îngrijorare despre viața trecătoare și să nu o poți prelungi cu un minut. Îngrijorarea nu duce la nimic.

Isus nu condamnă îngrijorarea justificată, cea față de responsabilități. Însă îngrijorarea continuă, programată mental, îndepărtează prezența lui Dumnezeu. În îngrijorare, nesiguranța este înfruntată fără credință. Mai mult, îngrijorarea adună provocările zilei fără a-L include pe Dumnezeu în ecuație.

Isus a spus: „De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea”. (Marcu 11:24)

Fie ca Dumnezeu să îți fie suficient!

Dumnezeu este pentru tine

    În Epistola către Romani, capitolul 8, versetul 31, Pavel întreabă: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”

Gândiți-vă un moment, patru cuvinte din acest verset merită atenție. „Dumnezeu este cu noi”. Vă propun un exercițiu: spuneți asta cu voce tare: „Dumnezeu este pentru noi”. Repetați, accentuând fiecare cuvânt. Haideți, nu sunteți în grabă mare! „Dumnezeu este pentru noi!” „DUMNEZEU ESTE PENTRU TINE”.

Poate părinții v-au uitat, poate profesorii v-au neglijat sau poate fraților le e rușine cu voi; dar la distanță de o rugăciune se află Însuși creatorul oceanelor, Dumnezeu!

Dumnezeu este pentru tine! Dacă Dumnezeu are un calendar, ziua ta de naștere este încercuită. Dacă în Rai se află un copac, El ți-a scrijelit numele pe scoarța lui.

Isaia 49:16 spune: „Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!”

Nimeni nu te poate învinge. Ești protejat. Dumnezeu este pentru tine!

Un devoțional zilnic

Isus nu vrea ca tu să trăiești într-o stare de frică. Nici tu nu vrei asta. Precis nu ai făcut niciodată aceste afirmații: „Fobiile mele m-au făcut să înaintez cu putere”, „Îi mulțumesc Domnului pentru pesimismul meu!”, „Sunt o persoană atât de bună de când mi-am pierdut speranța!” sau „Doctorul meu îmi spune că dacă nu încep să mă agit, îmi pierd sănătatea!”

Cu toții cred că am aflat costul mare al fricii! Dar să fie clar, faptul că o doză de frică îl ține pe copil departe de șoseaua intens circulată este reacția potrivită, la fel ca distanțarea de o clădire în flăcări. Frica în sine nu este un păcat. Dar poate duce spre păcat. Dacă tratăm frica cu izbucniri de furie, beție sau retrăgându-ne îmbufnați într-un colț, Îl excludem pe Dumnezeu ca soluție pentru rezolvarea problemei. Și nu facem decât să înrăutățim situația.

Pierderea bucuriei sau amorțirea din punct de vedere sentimental ar trebui să fie motive de îngrijorare. Ceva trebuie schimbat sau corectat. Furia și teama nu sunt de la Dumnezeu. Timotei 1:17 ne spune: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune”.

O înțelegere clară a credinței

Era anul 1941. Universitatea din Texas era apreciată ca fiind pe primul loc în țară. Lui Noble Doss, cel care trebuia să paseze, i-a scăpat mingea. O singură minge. O singură pasă. O singură greșeală. Asta l-a urmărit continuu, toată viața. „Greșeala mea ne-a costat campionatul național”, spune el.

Amintirile despre „pasele” pierdute stârnesc o teamă singuratică, teama că i-am dezamăgit pe oameni și am fost înfrânți. O căsătorie distrusă, copii furioși… Trecutul nostru ne urmărește ca o poteră. Oare mă poate ierta Dumnezeu?

Teama care nu este gestionată corect ne duce în păcat, ne face să ne ascundem de Dumnezeu. Ajungem să ne ascundem în săptămâni de lucru interminabile, să izbucnim în accese de furie, să fim permanent ocupați religios, dar nu spiritual.

Da, poate L-am dezamăgit pe Dumnezeu, dar nu, El nu ne-a abandonat! Isus ne iubește prea mult ca să ne lase să ne îndoim de harul Său. În 1 Ioan 1:9, se spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte și să ne curețe de orice nelegiuire”.

Nimic nu hrănește curajul ca înțelegerea și atingerea harului. Trăiește iertat!

Trei întrebări

Am trei întrebări pentru voi, astăzi! Data viitoare când ești prins într-o zi proastă, verifică-ți perspectiva cu aceste trei întrebări:

1. Față de ce mă simt eu vinovat?

2. De ce anume mă îngrijorez?

3. Ce o să fac?

Reflectă asupra răspunsurilor tale cu aceste elemente ce te ajută să îți amintești:

Ieri – iertat.

Mâine – predat

Azi – clarificat.

Iată propunerea mea: consultă-L pe Isus! Cel veșnic are ceva să ne zică despre zilele noastre. În Coloseni 3:2, apostolul Pavel spune: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Nu șovăi, cu ochii în pământ. Uită-te în sus și fii atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui Cristos; acolo se află acțiunea!

În Matei 11:30, Isus spune: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este uşoară”. Felul în care Isus a creat o zi bună are logică! Îndurarea Sa șterge vina. Supravegherea Lui îndepărtează teama. Îndrumarea Sa îndepărtează confuzia. Umple-ți ziua cu harul Său. Încredințează-ți ziua sub supravegherea Lui. Dă-i zilei tale o șansă!

Vino și bea

Pe lista mea de lucruri pe care îmi doresc să le fi învățat mai devreme, acest adevăr plutește aproape de vârf. Harul mi-a apărut în cale, pe neașteptate, într-o biserică. Congregațiile și liderii lor m-au schimbat. Însă bisericile s-au luptat, ba chiar s-au împărțit. Oamenii maturi s-au comportat mai puțin de atât. Cutia s-a desfăcut, robinetul s-a blocat și inima mea pentru un timp s-a scufundat.

Când era aproape prea târziu, am auzit invitația izvorului care curgea în continuare: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”. Dumnezeu se descrie ca „izvor de apă vie” (Ioan 7:37-38)

Mulțumește-I Lui pentru robinete, dar nu te încrede în ele ca să te hrănească. Mulțumește-I Lui pentru cutiile în care darurile Sale vin, dar nu da greș în a le deschide. Și mai presus de toate, nu da greș în a citi însemnarea: „Dragul meu copil, îți este sete? Vino și bea! Îmi găsesc desfătarea în tine. Niciodată nu voi da greș și nu te voi părăsi.

Dă-i zilei o șansă!

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

Lasă aceste cuvinte să te pătrundă. Dumnezeu a făcut această zi, a predestinat această oră grea, a creat detaliile acestui moment dificil. El nu este în concediu. Dumnezeu ține în continuare bagheta dirijorului și ocupă singurul tron al universului. Dă-i zilei tale o șansă! Schimbă-ți viziunea! Imită modelul psalmistului: „Mă voi bucura și mă voi veseli în ea! Aceasta ESTE ziua pe care a creat-o Domnul. Trăiește-o!

Trebuie să fii prezent pentru a câștiga. Nu împovăra ziua de azi cu greutățile zilei de ieri și nu o acri cu problemele zilei de mâine! Ne sabotăm ziua, legând-o cu sârmă pentru a o duce spre dezastru, târând necazul zilei de ieri. Practicăm remușcarea față de trecut și anxietatea față de viitor. Nu îi dăm zilei o șansă!

Umple-ți ziua cu Dumnezeu! Alege să o faci minunată!

Ceva de care să te plângi

Dacă te uiți destul de concentrat și un timp suficient de lung, vei găsi ceva de care să te plângi! Adam și Eva așa au făcut. Înconjurați de tot ce aveau nevoie, ei au pus ochii pe singurul lucru pe care nu-l puteau avea. La fel au făcut și cei care îl urmau pe  Moise. S-ar fi putut concentra asupra miracolelor, însă ei s-au concentrat asupra problemelor lor.

La ce te uiți? La singurul fruct pe care nu-l poți mânca sau la milioanele de fructe pe care le poți mânca? Mana sau mizeria?

În Filipeni 4:8 se spune: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească”.

Până și Grădina Edenului arată gri pentru cineva. Dar nu trebuie și pentru tine să arate astfel. Isus care a început o lucrare în tine o va duce la bun sfârșit până în ziua revenirii Lui!

Dă-i fiecărei zi o șansă!

Fă ceva cu viața ta!

Isus a spus: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:30)

Este o greutate bună, o datorie plăcută. Mergi înainte, testeaz-o! Vizitează oameni în spital. Vezi dacă nu vei pleca mai fericit decât atunci când ai intrat. Predă copiilor la clasă. Vezi dacă nu vei învăța mai mult decât învață ei. Dedică-ți o duminică pentru a-i ajuta pe oamenii fără adăpost. Vei descoperi acest mister: Când îi ajuți pe ceilalți să înfrunte greutățile zilei, atunci viața ta va fi satisfacută.

Și viața este exact ceea ce mulți oameni au nevoie! În Galateni 6:4, primim instrucțiuni: „Fiecare să-și cerceteze fapta lui și atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții”. Verifică-ți semnele vitale. Dacă ceva obții cu ușurință, identifică! Ceva te agită? Dacă ceva aduce energie vocii tale, convingere chipului tău și direcție pasului tău, izolează-l! Îmbrățișează-l!

Nimic nu oferă zilei o șansă mai mare decât o pasiune puternică!

Transfuzie pentru suflet

În lagărul prizonierilor de război din Hanoi, cunoscut ca grădină zoologică, mizeria devenea o chestiune standard. Detenția prin izolare, tortura și bătăile erau o rutină. Într-o descriere, un soldat relatează: „Dacă ai fi putut să storci sentimentul din cuvântul disperare, s-ar fi ivit cenușiu, monoton, de culoarea plumbului, întunecos și murdar”.

Totuși, acel soldat își începea zilele cu capul aplecat, cu inima în rugăciune, privind fix spre firul verde al ierbii. A numit momentul „o transfuzie de sânge pentru suflet”. „Dacă îți deschizi larg ochii privind cu mirare și credință, trupul tău se umple de lumină. Dacă trăiește în lăcomie și neîncredere, trupul tău e o pivniță cu igrasie”. El descrie ochii inimii tale, atitudinea ta, perspectiva ta, viziunea ta asupra vieții tale.

Ca și soldatul nostru, noi luăm decizii zilnice. Ce va fi? Ne fixăm privirea asupra asprimii cenușii sau căutăm firul de iarbă de altă culoare?

„Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ!” (Coloseni 3:2)

„Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură”. (Matei 6:20)