Un devoțional zilnic

Isus nu vrea ca tu să trăiești într-o stare de frică. Nici tu nu vrei asta. Precis nu ai făcut niciodată aceste afirmații: „Fobiile mele m-au făcut să înaintez cu putere”, „Îi mulțumesc Domnului pentru pesimismul meu!”, „Sunt o persoană atât de bună de când mi-am pierdut speranța!” sau „Doctorul meu îmi spune că dacă nu încep să mă agit, îmi pierd sănătatea!”

Cu toții cred că am aflat costul mare al fricii! Dar să fie clar, faptul că o doză de frică îl ține pe copil departe de șoseaua intens circulată este reacția potrivită, la fel ca distanțarea de o clădire în flăcări. Frica în sine nu este un păcat. Dar poate duce spre păcat. Dacă tratăm frica cu izbucniri de furie, beție sau retrăgându-ne îmbufnați într-un colț, Îl excludem pe Dumnezeu ca soluție pentru rezolvarea problemei. Și nu facem decât să înrăutățim situația.

Pierderea bucuriei sau amorțirea din punct de vedere sentimental ar trebui să fie motive de îngrijorare. Ceva trebuie schimbat sau corectat. Furia și teama nu sunt de la Dumnezeu. Timotei 1:17 ne spune: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune”.

Publicitate

Un gest de apreciere

Cât de des vezi oameni mai preocupați de a face bine ceea ce fac decât să-și salveze propria reputație? Foarte rar, nu-i așa? Dar când se întâmplă, când vedem un om curajos dispus să-și asume riscuri, ei bine, acel om merită un gest de prețuire din partea noastră. Așa că…

O apreciere deosebită pentru femeia părăsită de soț și lăsată să-și crească singură copiii și să plătească facturile, dar care nu știu cum reușește în fiecare Dumnică să-mi spună că Dumnezeu niciodată nu i-a fost mai aproape.

O apreciere deosebită pentru tatăl care își crește singur cele două fiice și care a învățat să-i împletească părul în codițe.

O apreciere deosebită pentru tânăra căreia toată lumea i-a spus să facă avort, însă ea a ales să păstreze copilul.

O deosebită apreciere pentru medicul care tratează gratis mai mult de jumătate din pacienți.

O deosebită apreciere pentru toți aceia dintre voi iubitori de viață și de Dumnezeu.

Și ce dacă uitați să faceți pe placul mulțimii? Marea parte dintre noi nici măcar nu ne-am calificat în aceeași ligă cu voi.

Traducere Cristina Chirculescu

Rugăciunea – un obicei care merită să ți-l formezi

Vrei să știi cum să-ți întărești viața de rugăciune? Cu riscul de a suna ca de la un pastor –că doar sunt pastor – pot să-ți sugerez ceva? Ce-ar fi să-ți analizezi obiceiurile?

În Romani 12:12, Pavel spune: ” Când vin necazurile, fiți răbdători; perseverați în obiceiul rugăciunii.” Rugăciunea este un obicei care merită să ți-l formezi. Nu te pregăti pentru rugăciune. Roagă-te. Nu citi despre rugăciune. Ci doar roagă-te. Nu participa la un curs despre rugăciune și nu te lansa în discuții despre rugăciune. Pur și simplu roagă-te. Poziția, tonul și locul pe care le adopți când te rogi, sunt chestiuni personale. Alege acea formă care ți se potrivește. Dar nu te gândi la aceasta prea mult. Nu te preocupa de felul cum vei ambala cadoul într-atât încât să nu-l mai oferi niciodată. Mai bine să te rogi cu stângăcie decât să nu te rogi de loc. Și dacă simți că vrei să te rogi doar când ești inspirat, e ok. Numai ia seama să fii inspirat în fiecare zi.

Traducere Cristina Chirculescu

Definiția lăcomiei

Isus avea o definiție pentru lăcomie. El o numea practica măsurării vieții prin posesiuni. Lăcomia pune semnul egalității între valoarea unei persoane și bogăția ei. Ai mult = însemni mult. Ai puțin = însemni puțin. Consecința unei astfel de filozofii este previzibilă. Dacă tu reprezinți suma a ceea ce deții, atunci, firește că tu cauți bogăția. Niciun preț nu este prea ridicat. Nicio plată nu este prea mare. Insă regula principală a lui Dumnezeu, privind resursele financiare este că noi nu deținem nimic. Noi suntem manageri, nu patroni. Administratori, nu proprietari. Îngrijitori, nu posesori. Banii noștri, de fapt, nu sunt ai noștri, sunt ai Lui. Dumnezeu nu ține viitorul în secret. Doar o privire spre un cimitir ar trebui să ne aducă în minte că toți suntem muritori. Biblia ne spune: ”Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1). Inclusiv banii noștri.

Traducere Cristina Chirculescu

Harul lui Dumnezeu

Nu am fost niciodată surprins de judecata lui Dumnezeu, dar încă sunt uimit de harul Său! Judecata lui Dumnezeu nu a însemnat niciodată o problemă pentru mine. Fulgerele căzute peste Sodoma…foc peste Gomora…Bună treabă, Doamne! Disciplina e ușor de înghițit pentru mine; este rațională pentru a fi asimilată.

Dar harul lui Dumnezeu? Petru s-a lepădat de Hristos înainte de a-L predica. Tâlharul de pe cruce la un moment dat era hotărât să meargă în iad și atârnat să moară, apoi în clipa următoare era legat de Rai și încrezător. Te invit să cauți în Biblie o poveste despre o persoană care a venit la Dumnezeu căutând har și nu a găsit. Te provoc. Dumnezeu oferă mult mai mult har decât ne-am imagina noi vreodată.
Am putea face și noi același lucru. Nu sunt pentru a dilua adevărul sau a compromite Evanghelia. Un lucru este sigur. Când vom ajunge în Rai, vom fi surprinși de cei pe care îi vom vedea. Și unii dintre ei vor fi surprinși când ne vor întâlni pe noi acolo.

Traducere Cristina Chirculescu

Un cântec pentru tata

Psalmul 127:3 spune: ” Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.”

Îmi amintesc când eram la o conferință cu mulți ani în urmă. Am sunat acasă și am vorbit cu Denalyn și fetele. Pe atunci Jenna avea cam 5 ani și mi-a spus că are ceva special pentru mine. A luat telefonul, l-a așezat pe pian și a cântat o piesă compusă de ea.

Din punct de vedere muzical, totul era greșit la acel cântec. Ea mai mult zdrăngănea la pian decât cânta. Erau sunete la întâmplare , fără ritm. Versurile nu aveau rimă. Tehnic vorbind, cântecul era un eșec total. Dar pentru mine,  era o capodoperă. De ce? Pentru că ea îl scrisese pentru mine.

Tu ești un tătic minunat. Mi-e tare dor de tine.
Când ești plecat, sunt foarte tristă și plâng.
Te rog, vino acasă mai repede.   

Cărui tată nu i-ar plăcea acest cântec? Tatăl tău Ceresc simte la fel când aude ce ii spui tu.                                    

Traducere Cristina Chirculescu

Ce-l mulțumește pe un tată

Când fiicele noastre erau mici, Denalyn a fost plecată pentru câteva zile și m-a lăsat singur cu fetele. Deși nu a fost un timp fără certuri obișnuite de copii și mici obrăznicii, totul a decurs bine.

”Cum au fost fetele?” m-a întrebat Denalyn când s-a întors acasă. ”Au fost cuminți.  N-am avut nicio problemă.”  Jenna m-a auzit. ”Noi nu am fost cuminți, tăticule.”, obiectă ea. ” O dată ne-am bătut, și o dată nu am făcut ceea ce tu ne-ai spus să facem. Nu am fost cuminți.”

Jenna și cu mine aveam percepții diferite de ceea ce-l mulțumește pe un tată. Ea credea că aceasta depindea de ceea ce ea a făcut. Dar nu e așa. Noi gândim la fel despre Dumnezeu. Noi credem că dragostea Lui crește și scade în funcție de performanțele noastre. Dar nu este așa. Eu nu am iubit-o pe Jenna pentru ceea ce a făcut. Am iubit-o – și încă o iubesc – pentru cine este. Ea este a mea. Dumnezeu te iubește pentru același motiv. El te iubește pentru cine ești și tu ești copilul Lui!

Traducere Cristina Chirculescu

Mândria și rușinea

Mândria și rușinea. N-ai zice vreodată că sunt surori. Ele par atât de diferite. Mândria se umflă în pene. Rușinea își înclină capul. Mândria se laudă. Rușinea se ascunde. Mândria caută să fie văzută. Rușinea caută să fie evitată.

Dar nu te lăsa păcălit, emoțiile au același impact. Ele te țin departe de Tatăl Ceresc. Mândria spune: ”Ești prea bun pentru El.” Rușinea zice: ”Ești prea rău pentru El.” Mândria te îndepărtează, rușinea te ține să stai departe. Dacă mândria este ceea ce se întâmplă înaintea căderii, atunci rușinea este ceea ce te ține să te ridici după cădere. Dumnezeu, Tatăl fără păcat și altruist, ne iubește în mândria și rușinea noastră.

Cuvântul din limba greacă pentru reconciliere înseamnă să faci ceva altfel. Reconcilierea atinge umărul îndărătnicului și îl conduce acasă.

Traducere: Cristina Chirculescu

Strigătul unui păcătos

Care este rodul păcatului? Pășește pe cărarea cu mărăcini a umanității și simte câțiva ciulini. Rușine. Teamă. Dizgrație.Descurajare.Anxietate! Nu au fost inimile noastre prinse în acești mărăcini?

Inima lui Isus, totuși, nu a fost. Nu a fost niciodată înțepat de spinii păcatului. Anxietate? Nu s-a îngrijorat niciodată. Vinovăție? El nu a fost niciodată vinovat. Teamă? El niciodată nu a părăsit prezența lui Dumnezeu. El niciodată nu a cunoscut roadele păcatului până când a devenit păcat pentru noi.

Nu auzi emoția rugăciunii Sale? ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” Acestea nu sunt cuvintele unui sfânt. Acesta este strigătul unui păcătos.

Și acestea sunt cuvintele pe care noi ar trebui să le spunem, dar acestea sunt cuvintele pe care noi nu mai trebuie să le spunem, fiindcă Isus le-a spus pentru noi.

Traducere: Cristina Chirculescu

Cel ce conduce. 20 Noiembrie

de Max Lucado.

„El mă culcă în păşuni verzi; El mă conduce la ape odihnitoare.” Psalmii 23:2

Observă cele două pronume din faţa celor două verbe ale acestui verset: “El mă culcă … El mă conduce …”

Cine este conducătorul ? Păstorul. Păstorul alege traseul şi pregăteşte păşunea. Datoria oilor – datoria noastră – este să fim atenţi la păstor.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu