O chemare la curtoazie obişnuită. de Max Lucado

Poate că n-ai pus vreodată cuvântul curtenitor lângă Christos. Eu nu l-am pus până când am scris acest capitol.

Dar ştii cum nu remarci niciodată camioanele roşii cu cabina dublă până când prietenul tău spune că vrea unul la fel- apoi vezi o duzină din ele? Nu m-am gândit vreodată prea mult înainte la curtoazia lui Christos, dar pe măsură ce am început să privesc am realizat că Isus o face pe Emily Post să semene cu Archie Bunker.

El întotdeauna bate înainte de a intra. Nu trebuie s-o facă. El posedă inima ta. Dacă cineva are dreptul să dea buzna, Christos îl are. Dar nu o face. Acea lovitură uşoara blânda pe care o auzi? E Christos. „Iată, Eu stau la uşă şi bat”(Apoc. 3:20). Şi când răspunzi, El aşteaptă invitaţia de a trece pragul.

Şi când intră, întotdeauna aduce un dar. Unii aduc Chianti şi margarete. Christos aduce „darul Duhului Sfânt” (Fapte 2:38). Şi, în timp ce stă, el slujeşte. „Pentru că Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:45). Dacă îţi lipseşte şorţul, îl vei găsi la El. El serveşte oaspeţii în timp ce se aşează (Ioan 13:4-5). Nu va mânca până nu va mulţumi şi nu va pleca până când resturile nu sunt puse deoparte (Mat. 14:19-20).

El este atât de curtenitor încât să-ţi spună numele Său (Exod 3:15) şi să te cheme pe nume (Ioan 10:3). Şi când vorbeşti, El niciodată nu întrerupe. El ascultă.

El este chiar şi la timp. Niciodată mai târziu. Niciodată mai devreme. Dacă îţi verifici ceasul, este pentru că tu eşti pe itinerariul diferit. „Este un timp pentru toate” (Ecl. 3:1). Şi Christos rămâne în grafic.

Chiar deschide uşile pentru tine. Pavel a putut predica în Troa pentru că „Domnul a deschis o uşă”(2 Cor. 2:12). Când l-am întrebat pe tatal meu de ce bărbaţii ar trebui să deschidă uşile pentru femei, răspunsul său a fost un cuvânt: „respect”. Christos trebuie să aibă un respect mare pentru tine.

El bate înainte de a intra. El întotdeauna aduce un dar.

Publicitate

Du-te la EL. 1 Ianuarie

de Max Lucado.

“Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în necaz ”Psalmul 46:1

Ai simţit vreodată că trebuie să evadezi undeva? La fel a simţit şi Isus (Marcu 1:35).

Ai avut vreodată atât de multe solicitări încât n-ai putut nici măcar să te opreşti să iei prânzul? El poate înţelege. (Marcu 6:31)

…

Prietenii tăi te dezamăgesc? Când Christos a avut nevoie de ajutor, prietenii Săi au aţipit. (Matei 26:40)…

Când te îndrepţi spre El pentru ajutor, El alearga la tine pentru a te ajuta. De ce? El ştie ceea ce simţi. El a fost acolo…

Aşa că, du-te la El.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

M.Z.

Testul dragostei. de Max Lucado

Ai luat vreodata decizii în privinţa relaţiilor tale bazându-te mai degrabă pe sentimente decât pe lucruri concrete? Când vine vorba de dragoste, sentimentele au prioritate. Emoţiile directionează vaporul. Emoţiile puternice dau tonul. Totuşi, ar trebui s-o facă? Poţi să te încrezi în sentimente? Poţi să te simţi bine întro relaţie cu toate că ea este greşită?

Sentimentele te pot păcăli. Ieri am vorbit cu o adolescentă derutată de lipsa sentimentelor pe care le are pentru un tip. Înainte să înceapă să se întâlnească, ea era înnebunită după el. În minutul în care el a arătat interes pentru ea, ea şi l-a pierdut.

Mă gândesc deasemenea şi la o mamă tânără. A fi părinte nu e atât de romantic după cum anticipase. Scutecele şi trezirile în toiul nopţii pentru a-l hrăni nu sunt distractive şi ea se simte vinovată pentru că nu sunt. Nu iubesc îndeajuns? se întreabă.

Cum răspunzi la asemenea întrebări? Ţi-ai dorit să ai o cale prin care să apreciezi calitatea afecţiunii? Un test ADN pentru dragoste? Pavel ne oferă unul: „ Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr” (1 Cor. 13:6). În acest verset se găseşte un test pentru dragoste.

Vrei să separi falsitatea de realitate, imitaţia de faptele reale? Vrei să ştii dacă ceea ce simţi este dragoste adevărată? Întreabă-te acest lucru:

Încurajez această persoana să facă ceea ce este drept? Pentru că dragostea adevărată „nu-şi găseşte plăcerea în păcatele altor persoane, ci îşi găseşte bucuria în adevăr”(1 Cor. 13:6 JB).

Dacă te vezi îndemnând pe alţii la rău, atenţie la alarmă. Aceasta nu este dragoste. Şi dacă alţii te îndeamnă la rău, fii atent.

Iată un exemplu. Unul clasic. Un cuplu tânăr sunt la o întâlnire. Afecţiunea lui trece de zona ei de confort. Ea se opune. Dar el încearcă să o convingă cu cea mai veche frază din carte: „Dar te iubesc. Vreau doar să fiu lângă tine. Şi dacă m-ai iubi şi tu…”

Auzi sirena aia? Este detectorul de dragoste prefacută. Acest tip nu o iubeşte. S-ar putea să

Rabdă. de Max Lucado.

Dacă trăiești întro lume întunecată de păcat, s-ar putea să-i fii victimă.

Isus este cinstit când e vorba de viața pe care suntem chemați s-o trăim. Nu este nici o garanție a faptului că dacă aparținem Lui, vom trece nevătămați prin aceasta. Nici o promisiune din Scriptura nu spune că atunci când îl urmezi pe Rege ești scutit de bătălie. Nu. Ba, uneori este chiar opusul.

Cum putem supraviețui bătăliei? Cum putem răbda ostilitățile?

Isus a spus: „Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.”

El nu spune

Adu-ți aminte. de Max Lucado

Isus a făcut două miracole de înmulțire a pâinii: în una din ele a hrănit 5.000 de oameni, în alta 4.000. Totuși, ucenicii săi, care au fost martori la amândouă ospețe se îngrijorau de coșurile goale. Isus i-a certat: „Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Nu vă aduceți aminte deloc? (Marcu 8:17,18)

Memoria scurtă împietrește inima. Notează-ți atent binecuvântările lui Dumnezeu. Declară împreună cu David: „Și eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult. Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea și mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile (Psalmul 71:14-15).

Contabilizează bunătatea lui Dumnezeu. Meditează la ele. El te-a hrănit, te-a condus și ți-a

Curaj. de Max Lucado.

Ucenicii erau singuri în furtună de nouă ore vijelioase. Destul de mult pentru ca mai mult de un ucenic să întrebe, „Unde este Isus? El știe că suntem în barcă. Pentru numele lui Dumnezeu, a fost ideea sa. Este Dumnezeu undeva pe aproape?”

Și, din mijlocul furtunii vine o voce inconfundabilă: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”(Mat 14:27).

Din centrul furtunii, neclinitul Isus strigă, „Eu sunt.” Înalt în dărămăturile Trade Tower. Curajos în fața valurilor galileene. ICU, câmpuri de luptă, sală de ședințe, celule de închisoare, camera maternală – oricare ar fi furtuna ta, „Eu sunt”.

Christos vine

Crede. de Max Lucado.

Iair  a căzut la picioarele Domnului Isus rugându-L stăruitor”  „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.”

Nu sunt jocuri. Nu târguială. Nu mascarade. Situația este cât se poate de simplă: Iair nu vede viitorul iar Isus cunoaște viitorul. Așa că Iair Îi cere ajutorul.

Și Isus, care iubește inima sinceră, merge să i-l acorde…[El] se întoarce imediat spre Iair și îi spune: „Nu te teme, crede numai!”(v.36).

Isus îl constrânge pe Iair să vadă nevăzutul. Când Isus spune, „Crede numai…”, el imploră, „Nu-ți limita posibilitățile vizibilului. Nu asculta numai la ceea ce se aude. Nu te lăsa controlat

Ce-ar fi dacă lucrurile doar s-ar înrăutăți? De Max Lucado

Christos ne-a spus că se va întâmpla. El prezice crize spirituale, frământare ecologică și persecuție globală. Totuși, în mijlocul tuturor lucrurilor, El susține faptul că bravura este încă o opțiune.(Mat. 24:4-14)

Lucrurile o să devina rele, foarte rele, înainte ca să fie mai bine. Și, când condițiile se înrăutățesc, „vedeți să nu va înspăimântați”(Mat 24:6). Isus a folosit un cuvânt tare, înspăimântare, pe care nu l-a folosit cu altă ocazie. Înseamnă „a jeli, a urla”, de parcă Isus Și-ar fi mângâiat ucenicii, „Nu vă temeți când lucruri rele se întâmplă”.

„Vedeți să”. Șefii și învățătorii sunt cunoscuți pentru fraza asta. „Vezi săcompletezi rapoartele alea”. Sau, „Ai de făcut eseul pentru mâine. Vezi să-țitermini munca”. Cuvintele cer o atenție în plus, o concentrare specială, extra hotărâre. Nu asta cere și Christos de la noi? În această zi periculoasă, pe acest glob fragil Faberge’, colapsuri financiare la știri și teroriști liberi, avem toate motivele să ne retragem în buncărele groazei și a vaietelor.

Însă Christos ne spune, „Vedeți să nu va înspăimântați”

„Păstrează-ți calmul și nu intra în panică”(MSG)

„Vedeți să nu vă tulburați”(NKJV)

Și ține minte: „Toate aceste lucruri (vremurile provocatoare) nu vor fi decât începutul durerilor”(Mat 24:8), și junghiurile nașterii nu sunt toate rele. (Ușor pentru mine de spus). Durerile nașterii anunță timpul pentru împingerea finală. Medicul pediatru asigură viitoarea mamă, „Te va durea pentru o vreme, dar apoi te vei simți mai bine”. Isus ne asigură de același lucru. Conflictele globale indică data noastră în calendarul maternității. Suntem în ultimele ceasuri, la câteva împingeri de naștere, la câteva ticăituri al ceasului eternității de măreața încoronare a creației. O nouă lume va veni!

From Fearless
© (Thomas Nelson, 2009),
Max Lucadowww.maxlucado.com

M.Z.

Succesul meu este despre El. de Max Lucado

Împreună cu succesul vine o problemă. Întreabă-i numai pe Nadab, Ela și Omri. Sau intervievează pe Ahab, Ahazia sau Ioram. Întreabă-i pe acești oameni să-ți descrie problema succesului. Aș vrea, poate gândești,dacă aș ști cine sunt. Exact ce vreau să spun. Aceștia sunt oameni pe care ar trebui să-i cunoaștem. Au fost împărați ai Israelului. Ei s-au ridicat la tron…dar ceva cu privire la tron i-a coborât. Moștenirea lor este pătată cu vărsarea de sânge și închinarea la idoli. Ai au căzut la succes. Ei au uitat atât sursa cât și scopul succesului lor.

Nu ți se va oferi un tron, dar s-ar putea să-ți fi fost oferit un birou bun, o bursă, un premiu, un contract nou, o mărire de salariu. Nu ți se va oferi o împărăție pe care să o supraveghezi, dar s-ar putea să ți se dea o casă, sau angajați, sau studenți, sau bani, sau resurse. Vei reuși într-un anumit grad.

Și când va fi, s-ar putea să fii ispitit să uiți cine te-a ajutat. Succesul sabotează memoriile celui ce are succes. Împărații munților uită cine i-a purtat pe drum în sus.

Omul care cerșea ajutor întro școală medicală acum zece ani este prea ocupat să se închine astăzi. În urmă, când familia se zbătea să le fie împlinite nevoile, ei se sprjineau pe Dumnezeu pentru pâinea zilnică. Acum că este o mașină în plus în garaj și un zornăit în buzunar, nu au mai vorbit cu El de-o vreme. În zilele timpurii ale bisericii, membrii

Trupul meu este despre El. de Max Lucado

„Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi?”(1 Cor. 6:19). Pavel a scris aceste cuvinte împotriva obsesiei după sex a corintenilor. „Fugiţi de curvie” scrie în fraza anterioară. „Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un pãcat savârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.(v.18)

Ce scriptură somon! Nici un mesaj nu înoată mai în contra curentului ca aceasta. Cunoşti imnul sexual al zilelor noastre: „Fac ce vreau. E trupul meu.” Răspunsul ferm al lui Dumnezeu? „Nu, nu e. E al meu.”

Înţelege te rog, Dumnezeu nu e antisex. Îndepărtează orice noţiune cum că Dumnezeu ar fi anti-afecţiune şi anti relaţii sexuale. Până la urmă, el a dezvoltat întregul pachet. Sexul este ideea Sa. Din perspectiva Sa, sexul nu e lipsit de sfinţenie.

El vede intimitatea sexuală în felul în care văd eu Biblia familiei. Moştenită din partea tatălui, volumul are sute de ani şi e groasă de cam 30 de centimetri. Plină de însemnări, mâzgălituri, şi un arbore genealogic, care este, după estimarea mea, de nepreţuit. Deci, o folosesc cu grijă.

Când am nevoie de un taburete, nu mă întind după Biblie. Dacă picioruşul patului meu se rupe, nu folosesc

Leacul pentru dezamăgire. de Max Lucado

Nu-i cere lui Dumnezeu sa faca ceea ce vrei tu. Cere-i lui Dumnezeu sa faca ceea ce trebuie.

Cand Dumnezeu nu face ceea ce vrem noi, nu este usor. Niciodata nu a fost. Niciodata nu va fi. Insa credinta este convingerea ca Dumnezeu cunoaste mai mult decat noi despre viata asta si El ne va scoate la capat.

Dezamagirea este vindecata de asteptari reevaluate.

Imi place povestea despre tipul care s-a dus la magazinul de animalute cautand un papagal cantator. Se pare ca era burlac si in casa sa era prea liniste. Proprietarul magazinului avea pasarea potrivita pentru el, asa ca barbatul a cumparat-o. Ziua urmatoare burlacul a venit acasa de la servici intr-o casa plina de muzica. S-a dus la colivie sa hraneasca pasarea si a remarcat pentru prima oara ca papagalul avea

Fixează-ţi busola în direcţia corectă. de Max Lucado

Problema nu este ca Dumnezeu nu a vorbit, ci ca noi nu am ascultat.

Imagineaza-ti reactia daca as lua o carte de telefoane, as deschide-o, si as declara, Am gasit o lista a tuturor celor ce traiesc din ajutorul social! Sau, daca as spune, Aici este o lista a absolventilor de facultate! Sau, Aceasta carte ne va spune cine are masina rosie.Probabil ai spune, „Stai putin- nu asta e scopul acelei carti. Tii in mana o carte de telefoane. Scopul ei este pur si simplu sa arate numele si numarul de telefon al locuitorilor unei localitati intr-un anumit interval de timp.”

Numai prin intelegerea scopului ei, pot folosi in mod precis o carte de telefoane. Numai prin intelegerea scopului ei, pot intelege in mod precis Biblia…

Scopul Bibliei este pur si simplu acela de a proclama planul lui Dumnezeu de a mantui pe copii Sai. Afirma ca omul este pierdut si are nevoie sa fie mantuit. Si, comunica mesajul ca Isus este Dumnezeu in trup omenesc, trimis sa-Si mantuiasca copii.

Chiar daca Biblia a fost scrisa in peste saisprezece secole de cel putin patruzeci de autori, are o singura tema centrala- mantuirea prin credinta in Christos. Inceputa de Moise in pustia singuratica a Arabiei si terminata de Ioan in insula singuratica Patmos, este tinuta laolalta de un fir puternic: Pasiunea lui Dumnezeu si planul lui Dumnezeu sa-Si mantuiasca copiii.

Crucea. de Max Lucado

Crucea. Poti sa te intorci in orice directie fara sa vezi una? Pe virful unei biserici. Cioplita pe un mormint. Gravata pe un inel sau atirnata de un lant la git. Crucea este simbolul universal al crestinismului. O alegere ciudata, nu-i asa? E ciudat cum o unealta a torturii a devenit intruchiparea sperantei. Simbolurile altor credinte sunt mai optimiste: steaua cu sase colturi a lui David, semiluna islamului, un lotus pentru budism. Totusi o cruce pentru crestinism? Un instrument al executiei?

Ati purta un mic scaun electric la git? Ati atirna pe perete un lat de spinzuratoare placat cu aur? Ati tipari pe un card fotografia unui pluton de executie? Si totusi, noi asa facem cu crucea. Unii chiar isi fac semnul crucii cand se roaga. Ne-am face semnul, sa zicem, unei ghilotine? In locul semnului triunghiular pe frunte si umeri, ce-ati zice de semnul unei lovituri de karate in palma? Nu ar avea aceeasi simtire, nu-i asa?