Fă ceva cu viața ta!

Isus a spus: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:30)

Este o greutate bună, o datorie plăcută. Mergi înainte, testeaz-o! Vizitează oameni în spital. Vezi dacă nu vei pleca mai fericit decât atunci când ai intrat. Predă copiilor la clasă. Vezi dacă nu vei învăța mai mult decât învață ei. Dedică-ți o duminică pentru a-i ajuta pe oamenii fără adăpost. Vei descoperi acest mister: Când îi ajuți pe ceilalți să înfrunte greutățile zilei, atunci viața ta va fi satisfacută.

Și viața este exact ceea ce mulți oameni au nevoie! În Galateni 6:4, primim instrucțiuni: „Fiecare să-și cerceteze fapta lui și atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții”. Verifică-ți semnele vitale. Dacă ceva obții cu ușurință, identifică! Ceva te agită? Dacă ceva aduce energie vocii tale, convingere chipului tău și direcție pasului tău, izolează-l! Îmbrățișează-l!

Nimic nu oferă zilei o șansă mai mare decât o pasiune puternică!

Anunțuri

Privind în sus

Geneza ne spune: „Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. Apoi au şezut să mănânce.” (Gen 37:23-25).  Iosif avea mâinile și picioarele legate, iar vocea îi răgușise de-atâta țipat. (Nu era că frații lui nu l-ar fi auzit.) Douăzeci și doi de ani mai târziu, când o foamete le-a domolit mândria, ei au mărturisit: „ Da, am fost vinovaţi faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta”. Tu ești o versiune a lui Iosif. Porți în tine ceva de la Dumnezeu-ceva ce lumea are nevoie. Dacă Satan te va putea neutraliza, atunci el va putea opri influența ta. Viața în groapă miroase urât. Totuși ea te forțează să privești în sus. Cineva de acolo de sus trebuie să coboare și să te ajute. Dumnezeu a făcut-o pentru Iosif și El va face la fel și pentru tine!

Traducerea Cristina Chirculescu

Căința adevărată

Colegul meu de cameră de la colegiu, Steve, era ordonat., Eu, pe de altă parte,aveam tendința să fiu neglijent. De ce să mai faci patul dacă urmează să te culci din nou în el la noapte? Steve era foarte elegant/delicat. Încet-încet el m-a ajutat să mă schimb. Am învățat care e rolul umerașelor, scopul capacului de la tubul de pastă de dinți. Cei patru ani petrecuți fiind colegi de cameră au fost patru ani de căință adevărată. Apoi m-a predat lui Denalyn și ea încă mai are de lucru cu mine. La fel se întâmplă și cu creștinii. Când Hristos intră în viața unui creștin și locuiește  în  el,  acesta  vede  cât  de  neglijent  este.  Cu timpul,  limbajul  lui  se schimbă, obiceiurile i se schimbă. El trăiește un stil de viață de căință. Cu cât petrecem mai mult timp cu Isus, cu atât vedem nevoia noastră de a ne schimba. Pocăința devine un stil de viață.

Traducere Cristina Chirculescu

Scopul vieții

Din momentul în care copilul începe să respire, cu siguranță că într-o bunăzi se va întreba: ”Care e scopul vieții mele?” Unii caută semnificația în carieră. ”Scopul meu e să fiu dentist.” O vocație frumoasă, dar nu poate justifica existența unui om. Aceștia mai degrabă optează să fie oameni care fac, decât care să fie. Muncesc mult, pentru că dacă nu ar munci, nu ar avea o identitate. Alții sunt ceea ce au. Ei găsesc semnificația într-o mașină nouă, o casă nouă, haine noi. Ei sunt grozavi pentru economie pentru că întotdeauna caută semnificația în ceea ce dețin. Alții caută semnificația în sport, divertisment, cultură, sex, orice îți trece prin minte. Pavel spune în Romani 1:22, ”S-au fălit că sunt înțelepți și au innebunit.” Să comparăm acestea cu viziunea lui Dumnezeu asupra vieții când spune: ”Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

Traducere Cristina Chirculescu

El o numeşte închinare. 19 Februarie

de Max Lucado.

„…eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ Genesa 22:5

Avraam urmează să sacrifice unicul său fiu – şi ce cuvânt foloseşte el să descrie acest fapt? „Închinare.” El merge pe munte pentru a aşeza pe un altar cel mai important lucru din viaţa şi numeşte aceasta „Închinare.”

Atunci când ne gândim la închinare, de obicei ne gândim la o cântare, o rugăciune sau un dar. Dar când Avraam s-a închinat, el şi-a oferit fiul său. El a oferit cea mai mare parte a vieţii sale lui Dumnezeu.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

Două gradini. 18 Februarie

de Max Lucado.

„Fiul dă viaţă…” Ioan 5:21

Biblia este povestea a două gradini: Eden şi Ghetsimani. În prima, Adam a suferit căderea. În a doua, Isus a luat atitudine. În prima, Dumnezeu l-a căutat pe Adam. În a doua, Isus L-a căutat pe Dumnezeu. În Eden, Adam s-a ascuns de Dumnezeu. În Ghetsimani, Isus a apărut din mormânt. În Eden, Satana l-a dus pe Adam la un pom. Din Ghetsimani, Isus S-a dus la un pom care ne-a adus la viaţă.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

 

O invitaţie personală. 6 Februarie

de Max Lucado.

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!” Ioan 7:37

Dumnezeu este un Dumnezeu care deschide uşa şi fluturând cu mâna, cheamă arătând călătorilor o masă plină. Invitaţia Lui nu este doar pentru masă. Este pentru viaţă. O invitaţie de a intra în Împărăţia Sa şi de a locui într-o lume fără lacrimi, fară morminte şi fără suferinţe. Cine poate intra? Oricine doreşte. Invitaţia este în acelaşi timp şi universală şi personală.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu