Cât de bun eşti tu? Care este coeficientul tău de bunătate? Când ai făcut ultima oară ceva bun pentru cineva din familia ta – de ex. să aduci o pătura, să cureţi masa, să faci cafeaua- fără să ţi se ceară?
Gândeşte-te la scoala sau la locul tău de muncă. Ce persoană este cea mai trecută cu vederea ori evitată? Un student timid? Un angajat ţâfnos? Poate că el nu cunoaşte limba. Poate că ea nu se integrează. Eşti bun cu această persoană?
Inimile bune sunt bune întrun mod discret. Ele lasă loc maşinii prinse în trafic şi tânăra mamă cu cei trei copii ai săi înaintează în rând la ghişeu. Ele adună lada de gunoi a vecinului care s-a împrăştiat în stradă. Şi ele sunt bune mai ales la biserică. Ele înţeleg că poate cea mai nevoiaşă persoană pe care ar întâlni-o toată săptămâna este cea care stă în picioare în foaier ori cea aşezată pe rândul din spatele lor în închinare. Pavel scrie „Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă”(Gal. 6:10).
Şi, aici este o provocare – cum rămane cu duşmanii tăi? Cu şeful care te-a concediat sau soţia care te-a părăsit. Presupune că i-ai surprinde cu bunătate? Nu-i uşor? Nu, nu este. Însă mila este cel mai adânc gest al bunătăţii. Pavel le egalizează pe cele două. „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Isus a spus: Continuă lectura →
Apreciază:
Apreciere Încarc...