Moștenitori alături de Cristos

Ai fost declarat… adoptat ca propriul fiu al lui Dumnezeu!

În Romani 8:29 se spune: „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați”.

Să te abandonezi unei lumi fără tată? Nici gând! Înainte ca tu să știi că aveai nevoie să fii adoptat, El a și completat hârtiile și a ales tapetul pentru camera ta. Cei care au acces la Biblia de familie a lui Dumnezeu, îți pot citi numele. El l-a scris acolo. El a acoperit taxele legate de adopția ta. Noi nu ne finanțăm propria adopție, doar o acceptăm. Și din momentul în care Îi acceptăm oferta, devenim din orfani, moștenitori!

În Romani 8:17 se spune: „Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El”. Fără copii vitregi sau nepoți. Tu și Cristos împărțiți aceeași avere. Ceea ce El a moștenit și tu moștenești.

Te îndrepți către casă!

Anunțuri

Duhul lui Dumnezeu

În calitate de creștin, tu ai toată puterea de care ai nevoie pentru toate problemele cu care te confrunți. Biblia spune că trupul tău este un templu pentru Sfântul Duh ce se află în tine. Întrebarea nu este „Cum să primesc mai mult din Duh?”, ci mai degrabă „Cum se poate ca tu, Duh Sfânt, să ai mai mult din mine?”

Ne-am aștepta la un răspuns de talia celui dat de Maica Tereza. Construiește un orfelinat! Memorează cartea Leviticului! Spală leproșii! Fă asta și fii împlinit, credem noi! „Fă asta în felul tău și fii istovit”, ne corectează Dumnezeu!

Tânjești după Duhul lui Dumnezeu? Aici afli ce să faci. El spune: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13)

Poți face totul prin Hristos care îți dă tărie. „Pot totul în Hristos care mă întărește”. (Filipeni 4:13)

Așadar, întâmpină cu bucurie Duhul în fiecare părticică din inima ta

Îndepărtează grijile!

Îndepărtează grijile! Tratează-le ca și când ar fi țânțari!

Atunci când ai pe piele un țânțar, amâni momentul în care îl plesnești? Spui cumva „mă voi ocupa de asta mai târziu”? Bineînțeles că nu! Îi dai insectei palma pe care o merită, o lovești pur și simplu. Ia o decizie asemănătoare față de anxietate.

În momentul în care apare o temere, ocupă-te de ea! Nu stărui asupra ei, nu o lăsa să evolueze. Împiedică grija înainte ca aceasta să te stoarcă de puteri.

Nu pierde o oră întrebându-te ce gândește șefa ta; întreab-o! Înainte de a pune diagnosticul de cancer în cazul unei simple pete pe piele, mergi la doctor ca să îți fie examinată. Fii un om al acțiunii, nu un om al grijilor!

În „Evanghelia după Matei”, cap. 6:32-33, Isus spune: „Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.

Te poți bizui pe aceste vorbe fără a te îngrijora vreodată!

Dumnezeu să îți fie suficient!

Pare că niciodată, nimic nu este suficient. Nu este suficient timp, noroc, încredere, înțelepciune, inteligență. Prin urmare, ne îngrijorăm. Dar îngrijorarea nu schimbă lucrurile!

Isus a spus: „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? 27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?” (Matei 6:26-27)

Poți să îți petreci zeci de ani având gânduri de îngrijorare despre viața trecătoare și să nu o poți prelungi cu un minut. Îngrijorarea nu duce la nimic.

Isus nu condamnă îngrijorarea justificată, cea față de responsabilități. Însă îngrijorarea continuă, programată mental, îndepărtează prezența lui Dumnezeu. În îngrijorare, nesiguranța este înfruntată fără credință. Mai mult, îngrijorarea adună provocările zilei fără a-L include pe Dumnezeu în ecuație.

Isus a spus: „De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea”. (Marcu 11:24)

Fie ca Dumnezeu să îți fie suficient!

Dumnezeu este pentru tine

    În Epistola către Romani, capitolul 8, versetul 31, Pavel întreabă: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”

Gândiți-vă un moment, patru cuvinte din acest verset merită atenție. „Dumnezeu este cu noi”. Vă propun un exercițiu: spuneți asta cu voce tare: „Dumnezeu este pentru noi”. Repetați, accentuând fiecare cuvânt. Haideți, nu sunteți în grabă mare! „Dumnezeu este pentru noi!” „DUMNEZEU ESTE PENTRU TINE”.

Poate părinții v-au uitat, poate profesorii v-au neglijat sau poate fraților le e rușine cu voi; dar la distanță de o rugăciune se află Însuși creatorul oceanelor, Dumnezeu!

Dumnezeu este pentru tine! Dacă Dumnezeu are un calendar, ziua ta de naștere este încercuită. Dacă în Rai se află un copac, El ți-a scrijelit numele pe scoarța lui.

Isaia 49:16 spune: „Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!”

Nimeni nu te poate învinge. Ești protejat. Dumnezeu este pentru tine!

Un devoțional zilnic

Isus nu vrea ca tu să trăiești într-o stare de frică. Nici tu nu vrei asta. Precis nu ai făcut niciodată aceste afirmații: „Fobiile mele m-au făcut să înaintez cu putere”, „Îi mulțumesc Domnului pentru pesimismul meu!”, „Sunt o persoană atât de bună de când mi-am pierdut speranța!” sau „Doctorul meu îmi spune că dacă nu încep să mă agit, îmi pierd sănătatea!”

Cu toții cred că am aflat costul mare al fricii! Dar să fie clar, faptul că o doză de frică îl ține pe copil departe de șoseaua intens circulată este reacția potrivită, la fel ca distanțarea de o clădire în flăcări. Frica în sine nu este un păcat. Dar poate duce spre păcat. Dacă tratăm frica cu izbucniri de furie, beție sau retrăgându-ne îmbufnați într-un colț, Îl excludem pe Dumnezeu ca soluție pentru rezolvarea problemei. Și nu facem decât să înrăutățim situația.

Pierderea bucuriei sau amorțirea din punct de vedere sentimental ar trebui să fie motive de îngrijorare. Ceva trebuie schimbat sau corectat. Furia și teama nu sunt de la Dumnezeu. Timotei 1:17 ne spune: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune”.

O înțelegere clară a credinței

Era anul 1941. Universitatea din Texas era apreciată ca fiind pe primul loc în țară. Lui Noble Doss, cel care trebuia să paseze, i-a scăpat mingea. O singură minge. O singură pasă. O singură greșeală. Asta l-a urmărit continuu, toată viața. „Greșeala mea ne-a costat campionatul național”, spune el.

Amintirile despre „pasele” pierdute stârnesc o teamă singuratică, teama că i-am dezamăgit pe oameni și am fost înfrânți. O căsătorie distrusă, copii furioși… Trecutul nostru ne urmărește ca o poteră. Oare mă poate ierta Dumnezeu?

Teama care nu este gestionată corect ne duce în păcat, ne face să ne ascundem de Dumnezeu. Ajungem să ne ascundem în săptămâni de lucru interminabile, să izbucnim în accese de furie, să fim permanent ocupați religios, dar nu spiritual.

Da, poate L-am dezamăgit pe Dumnezeu, dar nu, El nu ne-a abandonat! Isus ne iubește prea mult ca să ne lase să ne îndoim de harul Său. În 1 Ioan 1:9, se spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte și să ne curețe de orice nelegiuire”.

Nimic nu hrănește curajul ca înțelegerea și atingerea harului. Trăiește iertat!