O chemare la curtoazie obişnuită. de Max Lucado

Poate că n-ai pus vreodată cuvântul curtenitor lângă Christos. Eu nu l-am pus până când am scris acest capitol.

Dar ştii cum nu remarci niciodată camioanele roşii cu cabina dublă până când prietenul tău spune că vrea unul la fel- apoi vezi o duzină din ele? Nu m-am gândit vreodată prea mult înainte la curtoazia lui Christos, dar pe măsură ce am început să privesc am realizat că Isus o face pe Emily Post să semene cu Archie Bunker.

El întotdeauna bate înainte de a intra. Nu trebuie s-o facă. El posedă inima ta. Dacă cineva are dreptul să dea buzna, Christos îl are. Dar nu o face. Acea lovitură uşoara blânda pe care o auzi? E Christos. „Iată, Eu stau la uşă şi bat”(Apoc. 3:20). Şi când răspunzi, El aşteaptă invitaţia de a trece pragul.

Şi când intră, întotdeauna aduce un dar. Unii aduc Chianti şi margarete. Christos aduce „darul Duhului Sfânt” (Fapte 2:38). Şi, în timp ce stă, el slujeşte. „Pentru că Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:45). Dacă îţi lipseşte şorţul, îl vei găsi la El. El serveşte oaspeţii în timp ce se aşează (Ioan 13:4-5). Nu va mânca până nu va mulţumi şi nu va pleca până când resturile nu sunt puse deoparte (Mat. 14:19-20).

El este atât de curtenitor încât să-ţi spună numele Său (Exod 3:15) şi să te cheme pe nume (Ioan 10:3). Şi când vorbeşti, El niciodată nu întrerupe. El ascultă.

El este chiar şi la timp. Niciodată mai târziu. Niciodată mai devreme. Dacă îţi verifici ceasul, este pentru că tu eşti pe itinerariul diferit. „Este un timp pentru toate” (Ecl. 3:1). Şi Christos rămâne în grafic.

Chiar deschide uşile pentru tine. Pavel a putut predica în Troa pentru că „Domnul a deschis o uşă”(2 Cor. 2:12). Când l-am întrebat pe tatal meu de ce bărbaţii ar trebui să deschidă uşile pentru femei, răspunsul său a fost un cuvânt: „respect”. Christos trebuie să aibă un respect mare pentru tine.

El bate înainte de a intra. El întotdeauna aduce un dar. Continuă lectura

Anunțuri

Coeficientul tău de bunătate. de Max Lucado

Cât de bun eşti tu? Care este coeficientul tău de bunătate? Când ai făcut ultima oară ceva bun pentru cineva din familia ta – de ex. să aduci o pătura, să cureţi masa, să faci cafeaua- fără să ţi se ceară?

Gândeşte-te la scoala sau la locul tău de muncă. Ce persoană este cea mai trecută cu vederea ori evitată? Un student timid? Un angajat ţâfnos? Poate că el nu cunoaşte limba. Poate că ea nu se integrează. Eşti bun cu această persoană?

Inimile bune sunt bune întrun mod discret. Ele lasă loc maşinii prinse în trafic şi tânăra mamă cu cei trei copii ai săi înaintează în rând la ghişeu. Ele adună lada de gunoi a vecinului care s-a împrăştiat în stradă. Şi ele sunt bune mai ales la biserică. Ele înţeleg că poate cea mai nevoiaşă persoană pe care ar întâlni-o toată săptămâna este cea care stă în picioare în foaier ori cea aşezată pe rândul din spatele lor în închinare. Pavel scrie „Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă”(Gal. 6:10).

Şi, aici este o provocare – cum rămane cu duşmanii tăi? Cu şeful care te-a concediat sau soţia care te-a părăsit. Presupune că i-ai surprinde cu bunătate? Nu-i uşor? Nu, nu este. Însă mila este cel mai adânc gest al bunătăţii. Pavel le egalizează pe cele două. „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Isus a spus: Continuă lectura

Du-te la EL. 1 Ianuarie

de Max Lucado.

“Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în necaz ”Psalmul 46:1

Ai simţit vreodată că trebuie să evadezi undeva? La fel a simţit şi Isus (Marcu 1:35).

Ai avut vreodată atât de multe solicitări încât n-ai putut nici măcar să te opreşti să iei prânzul? El poate înţelege. (Marcu 6:31)

Prietenii tăi te dezamăgesc? Când Christos a avut nevoie de ajutor, prietenii Săi au aţipit. (Matei 26:40)…

Când te îndrepţi spre El pentru ajutor, El alearga la tine pentru a te ajuta. De ce? El ştie ceea ce simţi. El a fost acolo…

Aşa că, du-te la El.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

M.Z.

Testul dragostei. de Max Lucado

Ai luat vreodata decizii în privinţa relaţiilor tale bazându-te mai degrabă pe sentimente decât pe lucruri concrete? Când vine vorba de dragoste, sentimentele au prioritate. Emoţiile directionează vaporul. Emoţiile puternice dau tonul. Totuşi, ar trebui s-o facă? Poţi să te încrezi în sentimente? Poţi să te simţi bine întro relaţie cu toate că ea este greşită?

Sentimentele te pot păcăli. Ieri am vorbit cu o adolescentă derutată de lipsa sentimentelor pe care le are pentru un tip. Înainte să înceapă să se întâlnească, ea era înnebunită după el. În minutul în care el a arătat interes pentru ea, ea şi l-a pierdut.

Mă gândesc deasemenea şi la o mamă tânără. A fi părinte nu e atât de romantic după cum anticipase. Scutecele şi trezirile în toiul nopţii pentru a-l hrăni nu sunt distractive şi ea se simte vinovată pentru că nu sunt. Nu iubesc îndeajuns? se întreabă.

Cum răspunzi la asemenea întrebări? Ţi-ai dorit să ai o cale prin care să apreciezi calitatea afecţiunii? Un test ADN pentru dragoste? Pavel ne oferă unul: „ Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr” (1 Cor. 13:6). În acest verset se găseşte un test pentru dragoste.

Vrei să separi falsitatea de realitate, imitaţia de faptele reale? Vrei să ştii dacă ceea ce simţi este dragoste adevărată? Întreabă-te acest lucru:

Încurajez această persoana să facă ceea ce este drept? Pentru că dragostea adevărată „nu-şi găseşte plăcerea în păcatele altor persoane, ci îşi găseşte bucuria în adevăr”(1 Cor. 13:6 JB).

Dacă te vezi îndemnând pe alţii la rău, atenţie la alarmă. Aceasta nu este dragoste. Şi dacă alţii te îndeamnă la rău, fii atent.

Iată un exemplu. Unul clasic. Un cuplu tânăr sunt la o întâlnire. Afecţiunea lui trece de zona ei de confort. Ea se opune. Dar el încearcă să o convingă cu cea mai veche frază din carte: „Dar te iubesc. Vreau doar să fiu lângă tine. Şi dacă m-ai iubi şi tu…”

Auzi sirena aia? Este detectorul de dragoste prefacută. Acest tip nu o iubeşte. S-ar putea să Continuă lectura

El trăiește în tine. de Max Lucado

Nașterea din fecioară este mai mult, mult mai mult decât o poveste de Crăciun; arată cât de mult se poate apropria Christos de tine. Prima oprire din acest itinerariu a fost un pântece. Unde se va duce Dumnezeu să atingă lumea? Uită-te adânc în Maria pentru un răspuns.

Mai bine, uită-te adânc în tine însuți. Ceea ce a făcut cu Maria, ne este oferit și nouă! El emite o invitație de nivelul Mariei tuturor copiilor Săi. „Dacă mă lași, o să intru!”

Proliferând prin Scripturi găsim o prepoziție care nu lasă urme de îndoială- prepoziția în. Isus locuiește în copiii Săi.

Ioan a fost clar, „Cine păzește poruncile Lui, rămâne în El, și El în el.”( 1Ioan 3:24)

Christos a crescut în Maria până a ieșit afară. Christos va crește în tine până când același lucru se va întâmpla. Va ieși afară în conversațiile tale, în acțiunile tale, în deciziile tale. Fiecare loc în care trăiești va fi un Betleem, și fiecare zi pe care o trăiești va fi un Crăciun. Tu, precum Maria, îl vei naște pe Christos în lume.

Dumnezeu în noi! Răsună în noi adâncimea acestei promisiuni?

Dumnezeu a fost cu Adam și Eva. Dumnezeu a fost cu Avraam. Dumnezeu a fost cu Moise și cu copiii lui Israel. Dumnezeu a fost cu apostolii.

Dar El este în tine. Tu ești o Marie a timpurilor noastre. Chiar mai mult. Continuă lectura

Rabdă. de Max Lucado.

RabdaDacă trăiești întro lume întunecată de păcat, s-ar putea să-i fii victimă.

Isus este cinstit când e vorba de viața pe care suntem chemați s-o trăim. Nu este nici o garanție a faptului că dacă aparținem Lui, vom trece nevătămați prin aceasta. Nici o promisiune din Scriptura nu spune că atunci când îl urmezi pe Rege ești scutit de bătălie. Nu. Ba, uneori este chiar opusul.

Cum putem supraviețui bătăliei? Cum putem răbda ostilitățile?

Isus a spus: „Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.”

El nu spune Continuă lectura

Fixează-ţi busola în direcţia corectă. de Max Lucado

Problema nu este ca Dumnezeu nu a vorbit, ci ca noi nu am ascultat.

Imagineaza-ti reactia daca as lua o carte de telefoane, as deschide-o, si as declara, Am gasit o lista a tuturor celor ce traiesc din ajutorul social! Sau, daca as spune, Aici este o lista a absolventilor de facultate! Sau, Aceasta carte ne va spune cine are masina rosie.Probabil ai spune, „Stai putin- nu asta e scopul acelei carti. Tii in mana o carte de telefoane. Scopul ei este pur si simplu sa arate numele si numarul de telefon al locuitorilor unei localitati intr-un anumit interval de timp.”

Numai prin intelegerea scopului ei, pot folosi in mod precis o carte de telefoane. Numai prin intelegerea scopului ei, pot intelege in mod precis Biblia…

Scopul Bibliei este pur si simplu acela de a proclama planul lui Dumnezeu de a mantui pe copii Sai. Afirma ca omul este pierdut si are nevoie sa fie mantuit. Si, comunica mesajul ca Isus este Dumnezeu in trup omenesc, trimis sa-Si mantuiasca copii.

Chiar daca Biblia a fost scrisa in peste saisprezece secole de cel putin patruzeci de autori, are o singura tema centrala- mantuirea prin credinta in Christos. Inceputa de Moise in pustia singuratica a Arabiei si terminata de Ioan in insula singuratica Patmos, este tinuta laolalta de un fir puternic: Pasiunea lui Dumnezeu si planul lui Dumnezeu sa-Si mantuiasca copiii. Continuă lectura