O perioadă de suferință

Dumnezeu folosește luptele noastre pentru gloria Sa! Ultimii trei ani din viața tatălui meu au fost marcați scleroză amiotrofică laterală.  Acastă boală l-a transformat dintr-un mecanic sănătos într-un paralizat la pat. El și-a pierdut vocea și musculatura, dar niciodată nu și-a pierdut încrederea. Prietenii care îl vizitau au remarcat aceasta. Nu atât de mult prin ceea ce spunea, ci mai mult prin ceea ce nu spunea. Niciodată supărat sau amărât, Jack Lucado a suferit cu demnitate. Credința lui l-a condus pe un om să caute o credință ca aceasta. Acest om m-a căutat și mi-a spus că datorită exemplului tatălui meu, el a devenit un urmaș al lui Isus. Dumnezeu a orchestrat boala tatălui meu pentru acest motiv? Nu m-aș mira, cunoscând valoarea pe care Dumnezeu a așezat-o în fiecare suflet. Și imaginându-mi splendoarea Cerului, știu că tatăl meu nu se plânge. O perioadă de suferință este o mică sarcină de dus în comparație cu marea răsplată!

Traducere Cristina Chirculescu

Publicitate

Isus știe ce simți

Când ți se întâmplă ca lumea ta să se îndrepte de la calm spre haos,  meditează la aceste cuvinte: Isus știe cum te simți. Ochii Lui au obosit. Inima Lui e mâhnită. El știe cum te simți. Ești fără îndoială convins că Isus este familiarizat cu durerea și a luptat cu teama. Cei mai mulți oameni acceptă aceasta.  Dar poate Dumnezeu să se asocieze cu problemele și durerile de cap din viața ta? Din anumite motive aceasta e mai greu de crezut. În Evrei 4:15 este scris : ”Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” Autorul cărții Evrei anticipează obiecțiile noastre. ” Dumnezeule, este ușor pentru Tine până aici. Tu nu știi cât de greu este de acum în colo.” Mai citește încă o dată versetul. ”…în toate lucrurile a fost ispitit.” Nu doar în câteva. Nu în mare parte, ci în întregime! În toate experiențele noastre, în fiecare necaz și fiecare durere. De ce? Fiindcă atunci când te doare, să alergi la El care știe ce te simți.

Traducere Cristina Chirculescu

Nu va mai fi suferinţă. 14 Martie

de Max Lucado.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că primele lucruri s-au dus. Apocalipsa 21:4

Oameni buni, dacă vă aşteptaţi să primiţi o scuturătură bună în viaţă, uitaţi de asta!  Nu veţi primi. Veţi fi confruntaţi cu boală. Şi trupul vi se va slăbi. S-ar putea să fiţi victima greşelii altcuiva. Dar veţi putea trece prin aceste timpuri dificile dacă vă veţi pregăti inima acum, trăind pentru a-L cunoaşte şi servi pe Mântuitorul care vă iubeşte şi a murit ca să puteţi avea o casă veşnică fără suferinţă şi durere.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

El este chiar acolo. 15 Februarie

de Max Lucado.

„Când am strigat, Tu mi-ai răspuns, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.”   Psalmul 138:3

Unde este Dumnezeu când suferim? Unde este El când somnul nu vine? Unde este El când ne trezim într-un pat de spital cu o durere care nu trece? El se află chiar acolo! El stă răstignit cu mâinile în cuie şi cu sânge şiroind pe faţă, ca să dovedească o dată pentru totdeauna că nu El a creat suferinţa, ci El a venit să o ia.

Când tu suferi, Dumnezeu suferă cu tine.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

 

O invitaţie personală. 6 Februarie

de Max Lucado.

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!” Ioan 7:37

Dumnezeu este un Dumnezeu care deschide uşa şi fluturând cu mâna, cheamă arătând călătorilor o masă plină. Invitaţia Lui nu este doar pentru masă. Este pentru viaţă. O invitaţie de a intra în Împărăţia Sa şi de a locui într-o lume fără lacrimi, fară morminte şi fără suferinţe. Cine poate intra? Oricine doreşte. Invitaţia este în acelaşi timp şi universală şi personală.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

Du-te la Dumnezeu. 5 Februarie

de Max Lucado.

„Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage!” Iacov 5:13

Ai dus dezamăgirile tale la Dumnezeu? Le-ai împărtăşit cu vecinul, rudele, prietenii. Dar le-ai dus la Dumnezeu?

Înainte de a te duce în altă parte cu dezamăgirile tale, du-te la Dumnezeu.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

Scopul suferinţei noastre. 20 Ianuarie

de Max Lucado.

„Şi chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi lucrarea credinţei voastre, eu mă bucur şi îmi împărtăşesc bucuria cu voi toţi.” Filipeni 2:17

Când întâmpinăm greutăţi, ne întrebăm adesea De ce? Cu toate că odată cu trecerea anilor se poate să ne dăm seama că acele greutăţi ne-au învăţat ceva ce nu puteam învăţa altfel – că era un scop în suferinţa noastră. Scopul lui Dumnezeu este mai mare decât suferinţa ta, şi El are un scop mai mare decât problemele tale.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

Dumnezeu vorbeşte. 30 Octombrie

de Max Lucado.

“Vorbeşte, Doamne. Robul Tău ascultă.” 1 Samuel 3:9

Ne aşteptăm ca Dumnezeu să vorbească prin linişte, dar uneori El vorbeşte prin suferinţă …

Noi credem că Îl auzim în răsăritul soarelui, dar uneori El poate fi auzit şi în întuneric.

Noi Îl ascultăm în succes, dar El vorbeşte mai clar chiar, prin tragedii.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

 

Cum stăm cu lupta? 16 Octombrie

de Max Lucado.

“Aşadar, după cum L-aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, tot aşa să şi continuaţi să trăiţi în El…”

Lupta cu greutăţile vieţii ne face puţin mai înţelepţi, mai capabili, putând să consolăm pe alţii care trec prin suferinţă.

Greutăţile cu care ne confruntăm în viaţă sunt trecătoare; răsplata este veşnică. O moştenire în ceruri va fi răsplata noastră pentru credinţa faţă de Tatăl nostru ceresc .

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

 

Cerul. 28 August

de Max Lucado.

“Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea,” Evrei 12:2

Nu uitaţi că Cerul nu I-a fost străin lui Isus. El este singura persoană care a trăit pe pământ după ce trăise în Cer … El ştia Cerul înainte de a veni pe pământ. El ştia ce-L aşteaptă la întoarcerea Sa. Şi faptul că ştia ce-L aşteaptă în Cer, I-a dat putere să îndure ruşinea pe pământ.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

Dumnezeul care nu va renunţa.

de Max Lucado.

Nu fiecare din lumea lui Isus L-a întâmpinat călduros. Nu fiecare L-a primit cu bunăvoinţă. Şi mulţi nu numai că-L ignoră, ei îl resping.

Isaia a profeţit în felul următor modul în care va fi întâmpinat: „El a fost dispreţuit şi părăsit de oameni”(Is. 53:3).

Ioan a rezumat respingerea lui Isus cu aceste cuvinte: „El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit”(Ioan 1:10-11).

Cum a suportat Christos un tratament ca acesta? În orice moment ar fi putut spune, „Renunţ. Mi-a ajuns.” De ce n-a făcut-o? Ce l-a făcut să nu renunţe?

Ma întreb dacă Lee Ielpi înţelege răspunsul? El este un luptător cu focul pensionat, un luptător cu focul al oraşului New York. A dăruit douăzeci şi şase de ani oraşului. Dar pe 11 septembrie 2001, el a dăruit mult mai mult. Şi-a dăruit fiul. Jonathan Ielpi a fost pompier de asemenea.  Când turnurile gemene au căzut, el a fost acolo.

Luptătorii cu focul sunt un clan loial. Când unul piere pe linia de datorie, trupul este lăsat acolo până un luptator cu focul care cunoaşte respectiva persoană poate veni realmente să-l ridice. Lee a făcut din descoperirea trupului fiului său misiunea sa personală. A săpat zilnic cu mulţi alţii în cimitirul de şaisprezece acri. Întro zi de marţi, pe 11 decembrie, trei luni de la dezastru, fiul său a fost găsit. Şi Lee a fost acolo pentru a-l scoate afară.

El nu a renunţat. Tatăl nu a renunţat. El a refuzat să se întoarcă şi să plece. De ce? Pentru că dragostea pentru fiul său a fost mai mare decât durerea căutării.  Nu poate fi spus la fel şi despre Christos? De ce nu a renunţat? Pentru că dragostea pentru copiii Săi a fost mai mare decât durerea călătoriei. El a venit să

Zbaterile mele sunt despre El. de Max Lucado

Cum rămâne cu zbaterile tale? Ar fi vreo șansă, vreo posibilitate ca să fi fost ales să te zbați pentru gloria lui Dumnezeu? Cu privire la Hristos, ți s-a dat harul nu „numai să crezi în El, ci să și pătimești pentru El”(Filipeni 1:29)?

Aici este un indiciu. Rugăciunile tale par să nu fie ascultate? Ceea ce ai cerut și ceea ce ai primit parcă nu se potrivește? Să nu crezi că Dumnezeu nu ascultă. O face într-adevăr. S-ar putea să aibă planuri mai mari.

Iată altul. Sunt oamenii întăriți de zbaterile tale? Un prieten de-al meu poate să raspundă afirmativ. Cancerul său consuma mai mult decât trupul sau; îi mânca credința. Cererile fără răspuns îl nedumereau. Era confuz datorităcreștinilor bine intenționați. „Dacă ai credință,” spuneau ei, „vei fi vindecat.”

Nici o vindecare n-a venit. Doar mai multă chemo, greață și întrebări. El a presupus

Crucea. de Max Lucado

Crucea. Poti sa te intorci in orice directie fara sa vezi una? Pe virful unei biserici. Cioplita pe un mormint. Gravata pe un inel sau atirnata de un lant la git. Crucea este simbolul universal al crestinismului. O alegere ciudata, nu-i asa? E ciudat cum o unealta a torturii a devenit intruchiparea sperantei. Simbolurile altor credinte sunt mai optimiste: steaua cu sase colturi a lui David, semiluna islamului, un lotus pentru budism. Totusi o cruce pentru crestinism? Un instrument al executiei?

Ati purta un mic scaun electric la git? Ati atirna pe perete un lat de spinzuratoare placat cu aur? Ati tipari pe un card fotografia unui pluton de executie? Si totusi, noi asa facem cu crucea. Unii chiar isi fac semnul crucii cand se roaga. Ne-am face semnul, sa zicem, unei ghilotine? In locul semnului triunghiular pe frunte si umeri, ce-ati zice de semnul unei lovituri de karate in palma? Nu ar avea aceeasi simtire, nu-i asa?