El o numeşte închinare. 19 Februarie

de Max Lucado.

„…eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ Genesa 22:5

Avraam urmează să sacrifice unicul său fiu – şi ce cuvânt foloseşte el să descrie acest fapt? „Închinare.” El merge pe munte pentru a aşeza pe un altar cel mai important lucru din viaţa şi numeşte aceasta „Închinare.”

Atunci când ne gândim la închinare, de obicei ne gândim la o cântare, o rugăciune sau un dar. Dar când Avraam s-a închinat, el şi-a oferit fiul său. El a oferit cea mai mare parte a vieţii sale lui Dumnezeu.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

Publicitate

Darul Lui Dumnezeu pentru noi. 30 Ianuarie

de Max Lucado.

“Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor” Iacov 1:17

Un predicator călător din Nazaret poate face ceva pentru durerea care este în inima ta. Poate că încerci să refaci o relaţie înstrăinată … Poate că ai tot încercat să-L găseşti pe Dumnezeu de foarte mult timp, mai mult decât îţi aminteşti tu. Era ceva cu acest predicator Nazarinean care făcea ca oamenii să se strângă în jurul Lui ca şi un dar al lui Dumnezeu pentru omenire.  El este şi darul tău de asemenea.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

 

Darul şi cel care dăruieşte. 28 Noiembrie

de Max Lucado.

„Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu” Ioan 4:10

Când Isus a spălat picioarele ucenicilor, El le spăla pe ale noastre; când El a calmat furtuna lor, El o calma pe a noastră; când El l-a iertat pe Petru, El ierta pe toţi care se căiau …

El nu s-a schimbat …

Darul şi Cel ce dăruieşte. Dacă îi cunoşti pe aceştia, cunoşti tot ceea ce ai nevoie.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

Un dar sfânt. 26 Octombrie

de Max Lucado.

„El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn” 1Petru 2:24

Într-un act care a frânt inima Tatălui, totuşi care a onorat sfinţenia cerului, judecata de spălare a păcatelor a curs peste Fiul fără păcate al tuturor timpurilor.

Şi cerul a dat pământului cel mai frumos dar. Mielul lui Dumnezeu care a luat păcatul lumii.

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” De ce Hristos a strigat aceste cuvinte?

Pentru ca tu să nu fii nevoit să le strigi niciodată.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

 

Salvarea lui Dumnezeu. 8 Iulie.

de Max Lucado.

Dragostea constă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 1 Ioan 4:10

Te rog, ia aminte: salvarea este Dumnezeu-oferit, Dumnezeu-conducător, Dumnezeu-împuternicit şi Dumnezeu-originea. Darul nu este de la om la Dumnezeu. Este de la Dumnezeu la om.

Harul este creat de Dumnezeu şi dăruit omului.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

Să fii salvat prin har. 17 Iunie

de Max Lucado.

„…darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:23

Unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut este să fi salvat prin har. Există ceva înăuntrul nostru care reacţionează la darul lui Dumnezeu. Ne silim în mod ciudat să creăm legi, sisteme şi reguli care ne vor face „vrednici” de darul nostru.

De ce facem aceasta? Singurul motiv la care mă gândesc este mândria. Să accepţi harul înseamnă să accepţi necesitatea sa, şi celor mai mulţi oameni nu le place să facă asta. Să accepţi harul mai înseamnă ca să-ţi dai seama de disperarea ta, dar majoritatea oamenilor nu sunt dornici să facă nici asta.

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

El este bun. 4 Iunie.

de Max Lucado.

“pentru ca, în veacurile care vin, să-Şi arate nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi în Cristos Isus.” Efeseni 2:7

Dumnezeu ştie totul despre tine, totuşi El nu întoarce spatele bunătăţii faţă de tine.  Oare, cunoscând toate secretele tale,  Şi-a retras El vreo promisiune sau vreun dar?

Nu. El este bun cu tine. De ce nu eşti şi tu bun cu tine însuţi? El îţi iartă greşelile. De ce nu faci şi tu la fel ?… El crede în tine îndeajuns ca să te numească ambasadorul Său, urmaşul Său, chiar copilul Său. De ce nu iei exemplul Lui şi să crezi în tine ?

1 din 365 de devoţionale în Everyday Blessings

Cristina Chirculescu

O chemare la curtoazie obişnuită. de Max Lucado

Poate că n-ai pus vreodată cuvântul curtenitor lângă Christos. Eu nu l-am pus până când am scris acest capitol.

Dar ştii cum nu remarci niciodată camioanele roşii cu cabina dublă până când prietenul tău spune că vrea unul la fel- apoi vezi o duzină din ele? Nu m-am gândit vreodată prea mult înainte la curtoazia lui Christos, dar pe măsură ce am început să privesc am realizat că Isus o face pe Emily Post să semene cu Archie Bunker.

El întotdeauna bate înainte de a intra. Nu trebuie s-o facă. El posedă inima ta. Dacă cineva are dreptul să dea buzna, Christos îl are. Dar nu o face. Acea lovitură uşoara blânda pe care o auzi? E Christos. „Iată, Eu stau la uşă şi bat”(Apoc. 3:20). Şi când răspunzi, El aşteaptă invitaţia de a trece pragul.

Şi când intră, întotdeauna aduce un dar. Unii aduc Chianti şi margarete. Christos aduce „darul Duhului Sfânt” (Fapte 2:38). Şi, în timp ce stă, el slujeşte. „Pentru că Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:45). Dacă îţi lipseşte şorţul, îl vei găsi la El. El serveşte oaspeţii în timp ce se aşează (Ioan 13:4-5). Nu va mânca până nu va mulţumi şi nu va pleca până când resturile nu sunt puse deoparte (Mat. 14:19-20).

El este atât de curtenitor încât să-ţi spună numele Său (Exod 3:15) şi să te cheme pe nume (Ioan 10:3). Şi când vorbeşti, El niciodată nu întrerupe. El ascultă.

El este chiar şi la timp. Niciodată mai târziu. Niciodată mai devreme. Dacă îţi verifici ceasul, este pentru că tu eşti pe itinerariul diferit. „Este un timp pentru toate” (Ecl. 3:1). Şi Christos rămâne în grafic.

Chiar deschide uşile pentru tine. Pavel a putut predica în Troa pentru că „Domnul a deschis o uşă”(2 Cor. 2:12). Când l-am întrebat pe tatal meu de ce bărbaţii ar trebui să deschidă uşile pentru femei, răspunsul său a fost un cuvânt: „respect”. Christos trebuie să aibă un respect mare pentru tine.

El bate înainte de a intra. El întotdeauna aduce un dar.

Stradivarius – Yo Yo Ma. de Max Lucado

Antonio Stradivari a fost un creator de viori din secolul şaptesprezece, a cărui nume în forma latină, Stradivarius, a devenit sinonim cu excelenţa. El a spus odată că a face o vioară inferioară capacităţii sale ar fi ca şi cum l-ar fura pe Dumnezeu, care n-ar putea face viori Antonio Stradivari fără Antonio.

A avut dreptate. Dumnezeu n-ar putea face viori Stradivarius fără Antonio Stradivari. Anumite daruri au fost date acelui maestru pe care nici un alt creator de viori nu le-a posedat. În acelaşi ton, sunt anumite lucruri pe care numai tu le poţi face.  Poate că este creşterea copiilor sau construcţia caselor sau încurajarea celor descurajaţi. Sunt lucruri pe care numai tu le poţi face…şi tu trăieşti pentru a le face.

În marea orchestră pe care o numim viaţă tu ai un instrument şi un cântec şi îi datorezi lui Dumnezeu să le cânţi pe amândouă într-un mod sublim.

(muzică interpretată la vioara de 294 de ani “Davidov” Stradivari de Yo Yo Ma; text de Max Lucado)

M.Z.

Mântuirea mea este despre El. de Max Lucado

Cine s-ar uita la crucea lui Christos şi ar spune, “Treabă bună, Isus. Îmi pare rău că nu ai terminat-o, însă o sa iau eu frâiele.“?

Îndrăznim să punem la îndoiala încoronarea lucrării lui Dumnezeu? Îndrăznim să gândim că cerul are nevoie de ajutorul nostru pentru a ne mântui? Legalismul îl micşorează pe Dumnezeu şi în procesul acesta, încurcă lucrurile cu noi.

Pentru oricine doreşte să câştige cerul, Pavel întreabă, “cum va întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?… Unde este, deci, fericirea voastră?”(Galateni 4:9, 15).

Legalismul este lipsit de fericire pentru că legalismul este fără sfârşit. Întotdeauna este un alt curs de frecventat, persoană de învăţat, gură de hrănit. Deţinuţii încarceraţi în mântuire-proprie găsesc de lucru dar niciodată fericire. Cum ar putea? Ei nu ştiu niciodată când se termină. Legalismului i se scurge fericirea.

Harul, pe de altă parte, oferă pace. Creştinul se încrede într-o lucrare încheiată.

Harul oferă odihnă. Legalismul niciodata nu o face. Atunci de ce îl îmbrăţisăm? „Cine se