Dumnezeul care nu va renunţa.

de Max Lucado.

Nu fiecare din lumea lui Isus L-a întâmpinat călduros. Nu fiecare L-a primit cu bunăvoinţă. Şi mulţi nu numai că-L ignoră, ei îl resping.

Isaia a profeţit în felul următor modul în care va fi întâmpinat: „El a fost dispreţuit şi părăsit de oameni”(Is. 53:3).

Ioan a rezumat respingerea lui Isus cu aceste cuvinte: „El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit”(Ioan 1:10-11).

Cum a suportat Christos un tratament ca acesta? În orice moment ar fi putut spune, „Renunţ. Mi-a ajuns.” De ce n-a făcut-o? Ce l-a făcut să nu renunţe?

Ma întreb dacă Lee Ielpi înţelege răspunsul? El este un luptător cu focul pensionat, un luptător cu focul al oraşului New York. A dăruit douăzeci şi şase de ani oraşului. Dar pe 11 septembrie 2001, el a dăruit mult mai mult. Şi-a dăruit fiul. Jonathan Ielpi a fost pompier de asemenea.  Când turnurile gemene au căzut, el a fost acolo.

Luptătorii cu focul sunt un clan loial. Când unul piere pe linia de datorie, trupul este lăsat acolo până un luptator cu focul care cunoaşte respectiva persoană poate veni realmente să-l ridice. Lee a făcut din descoperirea trupului fiului său misiunea sa personală. A săpat zilnic cu mulţi alţii în cimitirul de şaisprezece acri. Întro zi de marţi, pe 11 decembrie, trei luni de la dezastru, fiul său a fost găsit. Şi Lee a fost acolo pentru a-l scoate afară.

El nu a renunţat. Tatăl nu a renunţat. El a refuzat să se întoarcă şi să plece. De ce? Pentru că dragostea pentru fiul său a fost mai mare decât durerea căutării.  Nu poate fi spus la fel şi despre Christos? De ce nu a renunţat? Pentru că dragostea pentru copiii Săi a fost mai mare decât durerea călătoriei. El a venit să Continuă lectura