Toate sunt ale lui Dumnezeu

Iată un exercițiu sănătos: lipește câte un bilețel pe tot ce se va distruge în viața ta când va veni Isus Hristos – mașina ta, biroul, casa, biroul de la servici, grădina, garajul … economiile tale din bancă. Ce mai rămâne? Partenerul de viață. Copiii tăi. Prietenii. Biserica. Cuvântul lui Dumnezeu. Și în special, sufletul tău. În Matei 16:26, Isus a întrebat: „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” Toate lucruile pe care le ai acum? Nu trebuie să le păstrezi. De fapt, nu a trebuit niciodată.Tu ești de fapt un administrator al lucrurilor pe care ți le-a dat Dumnezeu. Psalmul 24:1 ne amintește „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” Lucrurile pe care le ai nu sunt ale tale. De când ai apucat acea jucărie și ai strigat „E a mea!”, tu minți. Pentru că toate sunt ale lui Dumnezeu.

Traducere Cristina Chirculescu  

Definiția lăcomiei

Isus avea o definiție pentru lăcomie. El o numea practica măsurării vieții prin posesiuni. Lăcomia pune semnul egalității între valoarea unei persoane și bogăția ei. Ai mult = însemni mult. Ai puțin = însemni puțin. Consecința unei astfel de filozofii este previzibilă. Dacă tu reprezinți suma a ceea ce deții, atunci, firește că tu cauți bogăția. Niciun preț nu este prea ridicat. Nicio plată nu este prea mare. Insă regula principală a lui Dumnezeu, privind resursele financiare este că noi nu deținem nimic. Noi suntem manageri, nu patroni. Administratori, nu proprietari. Îngrijitori, nu posesori. Banii noștri, de fapt, nu sunt ai noștri, sunt ai Lui. Dumnezeu nu ține viitorul în secret. Doar o privire spre un cimitir ar trebui să ne aducă în minte că toți suntem muritori. Biblia ne spune: ”Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1). Inclusiv banii noștri.

Traducere Cristina Chirculescu