Un strigăt de victorie. de Max Lucado

Un strigat de victorie“S-a ispravit”

Opreşte-te şi ascultă. Îţi poţi închipui strigătul de pe cruce? Cerul s-a întunecat. Ceilalţi doi, tâlharii, gem de durere. Gurile ce batjocoreau sunt reduse la tăcere. Poate că e un tunet. Poate că e un plânset. Poate că e tăcere. Apoi Isus îşi trage adânc răsuflarea, îşi lasă picioarele în acel cui bătut de romani, şi strigă: “S-a isprăvit !”

Ce s-a isprăvit?

Planul de răscumpărare a omului a fost îndeplinit. Mesajul lui Dumnezeu către om s-a încheiat.

Lucrările făcute de Isus ca om pe pământ au luat sfârşit. Sarcina de a alege şi învăţa ambasadori s-a terminat. Datoria Lui a fost îndeplinită. Cântecul s-a cântat. Sângele a curs. Jertfa s-a făcut. Boldul morţii a fost îndepărtat. S-a încheiat.

Un strigăt de apărare? Nicidecum. Dacă mâinile Lui nu ar fi fost pironite in cuie, aş îndrăzni să-mi imaginez că a ridicat un pumn în semn de victorie către cerul întunecat. Nu, nu a fost un strigăt de disperare. A fost un strigăt al împlinirii. Un strigăt de victorie. Un strigăt de înfăptuire. Şi chiar un strigăt de eliberare.

S-a isprăvit.

Un înger oftează. Continuă lectura