Rugăciuni sincere

De doi ani Îl rog pe Dumnezeu să-mi ia durerea din mâna cu care scriu. După ce am scris de mână mai bine de 30 de cărți, mișcările repetate mi-a restricționat mișcarea mâinii. Îmi întind degetele, evit să joc gof, dar mai presus de toate, mă rog. Mai bine zis, mă cert. N-ar trebui ca Dumnezeu să-mi vindece mâna? Până acum El nu m-a vindecat. Sau a făcut-o? Zilele acestea mă rog mai mult decât scriu. Nu fac rugăciuni elocvente, ci sincere. ”Doamne, am nevoie de ajutorul Tău… Tată, mâna mea este înțepenită.” Acest disconfort mă smerește. Nu mai sunt Max, scriitorul. Sunt Max, tipul a cărui mână este istovită. Vreau ca Dumnezeu să mă vindece. Astfel, El S-a folosit de mâna mea ca să-mi vindece inima.

Traducere Cristina Chirculescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s