Valori morale absolute

Când aveam nouă ani mi-am complimentat un prieten pentru avionul lui de jucărie. ”L-am furat”, mi-a răspuns el. Și-a dat seama că eram uluit pentru că m-a întrebat: ”Crezi că am greșit?” Când i-am răspuns că da, el a răspuns simplu: ”Poate o fi greșit pentru tine, dar nu și pentru mine. Îl cunosc pe cel căruia îi aparține avionul. E bogat. Eu nu sunt.” Ce poți spune în fața acestui argument? Dacă opinia majorității determină ce e bine și ce e rău, ce se întâmplă când majoritatea greșește? Viziunea credinciosului asupra lumii are ceva de spus hoțului din copilăria mea. Poate tu crezi că e bine. Poate și societatea crede că e bine. Dar Dumnezeul care te-a creat a zis: ”Să nu furi.” – și nu a glumit. Lumea fără valori morale absolute a hedonistului arată bine pe hârtie și sună minunat la un curs universitar de filozofie, dar în viață? Pavel o descrie cel mai bine în Romani 1:21, ”Inima lor fără pricepere s-a întunecat.”

Traducere Cristina Chirculescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s