Ne bizuim pe promisiunile Lui

Venim la Hristos în ceasul nevoii disperate. Ne dăm seama că toate faptele bune din lume sunt fără valoare înaintea Celui Desăvârșit. Așa că Îi implorăm ajutorul. Apoi Îi auzim vocea; pășim cu teamă, sperând că slaba noastră credință va fi îndeajuns. Cu pași nesiguri, dar prețioși, ne apropiem de El. Ne bizuim pe promisiunile Lui. Nu prea înțelegem cum de suntem în stare să facem aceasta. Nu pretindem că merităm un asemenea incredibil dar. Când oamenii ne întreabă cum reușim să ne păstrăm echilibrul în aceste vremuri zbuciumate, nu ne lăudăm. Ci arătăm spre Cel care face totul posibil. ”Nimic nu aduc în mâna mea, mă agăț de crucea Ta”, spune un cântec. ”Căci harul  mi-a învățat inima să mă tem, și harul m-a eliberat de temeri”, declarăm noi. Și niciodată nu privim înapoi. Fie ca acesta să fie imnul vieții tale.

Traducere Cristina Chirculescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s