Angajamentul unui tată

Când aveam 7 ani, respectasem destule reguli de-ale tatălui meu și m-am hotărât să plec pe propriul meu drum. Mi-am pus hainele într-o pungă de hârtie și am ieșit furtunos pe poarta din spate. Nu am mers prea departe.  Am ajuns la capătul aleii și mi-am dat seama că mi-era foame.Mi-amintesc cu sfială cum m-am așezat la cină vizavi de tatăl meu pe care, cu câteva clipe înainte, îl renegasem.

Tata știa?  Bănuiesc că da. Tații întotdeauna știu. Mai eram fiul lui? Se pare că da. Nimeni nu stătea în locul meu la masă. Să zicem că l-ai întreba pe tata: ”Domnule Lucado, fiul dv. spune că el nu are nevoie de un tată. Îl mai considerați fiul dv?” Nu trebuie să ghicesc răspunsul lui. El se chema tatăl meu chiar și atunci când eu nu mă mai chemam fiul lui. Angajamentul lui față de mine era mai mare decât angajamentul meu față de el! Îți sună cunoscut?

Traducere Cristina Chirculescu

Anunțuri

Un răspuns la „Angajamentul unui tată

  1. Mi-am redescoperit trairile in ceea ce ai scris.Acum sunt matura,pot sa ma bucur de propriile alegeri si chiar daca nu am o relatie foarte buna cu tatal meu merg cu drag in vizita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s