Un om binecuvântat

Fiicele mele sunt mari acum, dar când erau mici, la vârsta de pătuț și scutece, soseam acasă, le strigam și le vedeam alergând spre mine cu brațele larg deschise, țipând de bucurie. Apoi câteva clipe noi vorbeam limba dragostei. Ne rostogoleam pe jos, ne gâdilam pe burtici, râdeam și ne jucam. Ne delectam de prezența celuilalt. Nu mă rugau nimic decât ”Hai, să ne jucăm, tăticule!” Iar eu nu le ceream decât ”Să nu-l loviți pe tăticul.” În acest timp special, fetele mele mă lăsau să le iubesc!

Psalmul 127:3-5 ne amintește ” Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.  Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!”

Eu sunt un om binecuvântat!

Traducere Cristina Chirculescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s