Înmormântarea lui Isus

Când Pilat a aflat că Isus murise, a întrebat soldații dacă erau siguri de aceasta. Da, erau. Dacă L-ar fi văzut pe Nazarinean în spasme, dacă ar fi auzit măcar un geamăt, ei I-ar fi rupt picioarele ca să-I grăbească sfârșitul. Dar nu a fost nevoie. Lovitura cu sulița a spulberat toate îndoielile. Romanii știau să-și facă datoria. Și datoria lor a fost îndeplinită. Au desprins  cuiele, au coborât trupul de pe cruce și l-au dat lui Iosif și Nicodim.

Iosif din Arimateea. Nicodim fariseul. Ei au stat în scaunele puterii și au deținut poziții cu influență. Oameni înstăriți și oameni cu putere socială. Dar ei ar fi negociat totul pentru o singură răsuflare din trupul lui Isus. El le răspunse la rugăciunea inimilor lor, rugăciune pentru Mesia. Pe cât de mult Îl doreau soldații mort, mai mult acești oameni Îl doreau viu.

În timp ce-I ștergeau sângele de pe barbă, nu știți că ei ascultau să vadă dacă nu cumva respiră? În timp ce-I înfășurau mâinile, nu știți că ei sperau ca El să aibă puls? Nu știți că ei căutau viață?

Dar nu au găsit-o. Așa că ei fac ceea ce se așteptau să facă pentru un om mort. Îi înfășoară trupul cu pânze curate și Îl așează în mormânt. Mormântul lui Iosif. Gărzile romane se așează să păzească trupul mort. Iar sigiliul roman este aplicat pe piatra mormântului. Timp de trei zile nimeni nu are voie să se apropie de mormânt.

Dar sosește ziua de Duminică. Și cu Duminica vine și lumina – o lumină din mormânt. O lumină strălucitoare? O lumină blândă? O sclipire? Plutind? Nu știm. Dar era o lumină. Pentru că El este lumina. Și cu lumina vine viața. Chiar pe când întunericul a fost alungat, acum decăderea este răsturnată. Cerul suflă și Isus răsuflă. Pieptul Lui crește trăgând aer, buzele de ceară se deschid, degetele de lemn se ridică, supapele inimii șuieră și închieturile se îndoaie. Și în timp ce ne imaginăm acest moment, stăm cu teamă în venerație. Stăm nu pentru ceea ce vedem, ci pentru ceea ce știm… Noi știm că atunci când Isus a înviat din morți, a fost semnul de final al morții-ca-sfârșit. Niciodată moartea nu va mai avea ultimul cuvânt. Când Isus a murit, in adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.” (Romani 6:5-9)

trad. Cristina Chirculescu

Anunțuri

2 răspunsuri la „Înmormântarea lui Isus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s