Ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce

Pe deal este tăcere acum. Nu e liniștit, dar e tăcut. Pentru prima dată din zi nu mai este gălăgie. Vociferările au început să scadă când a căzut întunericul – acel întuneric din miezul zilei ce te lasă perplex.  Ca apa ce stinge focul, umbrele întunericului au stins ridicolul. Gata cu batjocurile. Gata cu glumele. Și în scurt timp, gata cu batjocoritorii. Unul câte unul cei ce priveau s-au întors, începând să coboare.

Adică toți privitorii, în afară de mine și tine. Noi nu am plecat. Noi am venit să învățăm. Și astfel, noi  am mai zăbovit în semi-întuneric și am ascultat. Am ascultat soldații înjurând, trecătorii întrebând și femeile plângând. Dar mai presus de toate am ascultat trio-ul de oameni pe moarte, gemând. Gemete răgușite, guturale de sete. Ei gemeau cu fiecare rotire a capului și fiecare articulație a picioarelor. Dar în timp ce minutele deveneau ore, aceste gemete se micșorau. Cei trei păreau morți. După cum nu mai respirau, ai fi crezut că erau morți. Apoi El a strigat. De parcă cineva I-ar fi smuls părul, Și-a trântit capul de plăcuța de lemn cu semnele Numelui Său, și a strigat. Ca un cuțit ce taie perdeaua, țipătul Lui a tăiat întunericul. Stând drept atăt cît Îi permiteau cuiele, El a strigat ca unul ce strigă după un prieten pierdut: “Eli!” Vocea Lui era răgușită, aspră. Lumina torțelor aprinse se reflecta în ochii Lui larg deschiși. “Dumnezeul Meu!” Ignorând vulcanul durerii ce izbucnea, El s-a împins în sus până ce umerii Îi erau mai sus decât mâinile străpunse. “De ce M-ai părăsit?” Soldații se uitau fix. Plânsul femeilor a încetat. Unul dintre farisei spuse rânjind sarcastic „Îl strigă pe Ilie.”

Nimeni nu mai râdea.  El întrebă strigând la Cer, și te-ai cam aștepta ca Cerul să răspundă. Și se pare că a făcut-o.. Pentru că fața lui Isus s-a liniștit, și lumina după-amiezii a izbucnit în timp ce El spunea ultimele cuvinte: “S-a isprăvit. Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez Duhul.” Pe când își dădea ultima suflare, pământul se cutremură. O piatră se rostogoli și un soldat se împiedică. Apoi, la fel de brusc cum tăcerea a fost ruptă, ea la fel  s-a  întors. Și acum totul e liniștit. Batjocura a încetat. Nu mai este niciunul care să-și bată joc. Soldații sunt ocupați să curețe locul. Au venit doi oameni. Îmbrăcați bine,  cu gânduri bune, le este dat trupul lui Isus.


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s