Partea I – O scrisoare de Crăciun de la Max Lucado

Dragi prieteni,

Sunt atâtea lucruri pe care nu le ştim. Nu ştim dacă economia va cădea sau dacă echipa noastră va câştiga. Nu ştim ce gândeşte soţul sau soţia sau ce se va întâmpla în viitor cu copiii noştri. Nu ştim „cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8:26). Dar după cum spune apostolul Pavel, noi putem fi absolut siguri de un lucru. Noi ştim „că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”

Viaţa ta, cu suişuri şi coborâşuri, este o poveste scrisă de mâna unui Dumnezeu bun care lucrează spre binele tău suprem.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu face un plan în timp ce merge înainte. Şi nici nu întoarce ceasul şi pleacă. „Dumnezeul cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.” (Daniel 5:21) El „este Cel ce judecă: El coboară pe unul, şi înalţă pe altul.” (Ps.75:7). „Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli, până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui.”(Ieremia30:24). Priveşte aceste verbe: Dumnezeu stăpâneşte, dă, va împlini, va înfăptui. Ele confirmă existenţa unor proiecte şi planuri cereşti. Aceste planuri te includ pe tine. „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale” (Efes. 1:11).

Am văzut un exemplu din acest proces în bucătăria noastră. Voiam să stau de vorbă cu soţia mea, Denalyn. Ea prepara o delicatese pentru ziua de naştere a cuiva. Ea m-a asigurat că poate vorbi în timp ce găteşte. Aşa că vorbeam. Ea prepara. Dar în timp ce prepara, eu m-am oprit. Dnalyn bâzâia prin bucătărie precum regina unui stup de albine. Luă cutiile de pe rafturi, scoase castroanele din cămară, înhăţă cartonul cu ouă cu o mână şi untul cu cealaltă, fără să facă o pauză să privească. A aşezat ingredientele şi ustensilele pe masă precum îşi aşează un chirurg instrumentele. Odată ce toate erau la îndemână, ea a început. Sparse ouăle, separă galbenuşurile. Bătu asta, mestecă cealaltă. Turnă laptele. Măsură zahărul. Presară, amestecă, bate. Ea era un dirijor al bucătăriei, o Cleopatra artei culinare, un Da Vinci al bucătăriei.

Ea introduse tava în cuptor, potrivi la 350 grade, îşi şterse mâinile cu un şervet, se întoarse spre mine şi spuse cuvintele pe care doream să le aud: „Vrei să lingi castronul?” Am căzut la picioarele ei şi am numit-o binecuvântată. Ei, poate că nu. Dar am lins castronul şi spatula. Şi chiar m-am întrebat dacă lucrarea lui Denalyn din bucătărie nu este ca şi lucrarea lui Dumnezeu în noi. Toate transferurile, disponibilizările, eşecurile, prăbuşirile. Dificultăţi. Oportunităţi. Cernut şi mestecat şi băgat la cuptor. Cerul ştie, noi am simţit căldura. Ne-am întrebat dacă din ingredientele pe care le alege Dumnezeu va rezulta ceva ce merită servit.

Când te întrebi, nu uita: într-un moment înaintea momentelor, Creatorul tău a privit în viitor şi a prevăzut nevoile şi cerinţele generaţiei tale. El a insuflat şi insuflă în tine tot ce ai nevoie pentru a îndeplini planul Său în această eră. „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efes.2:10).

Dacă aceasta nu este ceea ce face prăjitura, atunci nu ştiu ce o face.

Max Lucado

trad. Cristina Chirculescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s