Un schimb ceresc.

de Max Lucado.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte,datorită Numelui Său. Psalmul 23: 3

Povara vinei.

Un prieten a organizat de Crăciun o petrecere cu schimb de prăjituri pentru echipa pastorală a bisericii noastre. Preţul de acces a fost o tavă cu prăjituri. Tava ta îţi oferea dreptul să iei prajituri din alte tăvi. Puteai să pleci cu atâtea prăjituri cu câte ai venit.

Sună simplu, dacă ştii cum să găteşti. Dar dacă nu ştii? Dacă nu ştii să deosebeşti  o cratiţă de o oală? Dar dacă, ca şi mine, esti provocat din punct de vedere culinar? Dar dacă te simţi la fel de confortabil într-un sorţ precum un culturist într-o jupă de balerină? Dacă aşa stau lucrurile, atunci ai o problemă.

Aşa au stat lucrurile şi eu am avut o problemă. Nu am avut prăjituri pe care să le aduc; Aşadar nu aveam ce căuta la petrecere. Aş fi rămas pe dinafară, întors din drum, evitat, eschivat şi alungat. (Încă nu vă pare rău pentru mine?)

Acesta a fost necazul meu.

Şi iartă-mă pentru că aduc vorba, dar necazul tău e şi mai mare.

Dumnezeu organizează o petrecere… o petrecere pentru a pune capăt tuturor petrecerilor. Nu o petrecere cu prăjituri, ci un ospăţ. Fără chicoteli şi vorbărie în sala de conferinţe ci cu ochii larg deschişi de uimire în sala tronului lui Dumnezeu.

Da, lista invitaţilor este impresionantă. Intrebarea ta pentru Iona despre un control al intestinului într-un intestin de peşte? Vei putea să-l întrebi. Dar mai impresionant decât numele invitaţilor este natura invitaţilor. Fără egouri, fără dominare. Vina, ruşinea şi durerea vor fi verificate la poartă. Boala, moartea şi depresia vor fi Plăgile Întunecate dintr-un pământ îndepartat. Ceea ce vedem acum zilnic, acolo nu vom vedea niciodată.

Şi ceea ce vedem acum vag, acolo vom vedea clar. Vom vedea pe Dumnezeu. Nu prin credinţă. Nu prin ochii lui Moise sau Avraam sau David. Nu pe calea Scripturii, a răsăriturilor de soare sau a ploilor de vară. Nu vom vedea lucrările sau cuvintele lui Dumnezeu ci îl vom vedea pe El. Pentru că El nu este gazda petrecerii; El este petrecerea. Bunătatea Sa este banchetul. Vocea Sa este muzica. Strălucirea Sa este lumina şi dragostea Sa este subiectul interminabil al discuţiei.

Este numai o piedică. Preţul de acces este oarecum exagerat. Pentru a participa la petrecere trebuie să fii drept. Nu bun. Nu decent. Nu plătitor de taxe sau bisericos.

Cetăţenii cerurilor sunt drepţi. D-R-E-P-T.

Cu toţii facem ocazional ce este drept. Câţiva fac predominant ce este drept. Dar face cineva dintre noi întotdeauna ce este drept. Potrivit lui Pavel nu facem. „Nu există nici un om drept, nici unul măcar!”(Rom. 3:10).

Pavel este ferm în privinţa aceasta. El continuă şi afirmă, „Nu mai există nici unul care să facă binele, nici unul măcar!(Rom. 3:12).

Unii s-ar putea să cerşească diferenţierea. „Nu sunt perfect, Max, dar sunt mai bun decât majoritatea oamenilor. Am trăit o viaţă bună. Nu încalc regulile. Nu rănesc inimi. Ajut oameni. Îmi plac oamenii. În comparaţie cu alţii, cred că pot spune că sunt o persoană dreaptă.”

Obişnuiam să încerc asta cu mama mea. Îmi spunea faptul că în camera mea nu era curat şi eu o rugam să meargă cu mine în camera fratelui meu. A lui era întotdeauna mai dezordonată decât a mea. „Vezi, camera mea este curată; doar uită-te la a lui.”

Niciodată nu a mers. Mă conducea pe hol până la camera ei. Când venea vorba de camere îngrijite, mama mea era dreaptă. Dulapul ei era dreapt. Patul ei era drept. Toaleta ei era dreaptă. În comparaţie cu a ei, camera mea, ei bine, era greşită. Îmi arăta camera ei şi îmi spunea, „Asta înţeleg eu prin a fi curat.” Dumnezeu face la fel. Arată spre Sine însuşi şi spune, „Asta înteleg Eu prin a fi drept.”

Dreptatea este ceea ce este Dumnezeu.

„Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos face ce este drept” (2 Pet. 1:1).

„Dumnezeu este un judecător drept” (Ps. 7:11).

„Domnul este drept, iubeşte dreptatea”(Ps. 11:7).

Dreptatea lui Dumnezeu este „statornicită pe vecie” (Ps. 112:3) şi „ajunge până la cer” (Ps. 71:19 ).

Isaia îl descrie pe Dumnezeu ca fiind un  „Dumnezeu drept şi Mântuitor”(Is. 45:21).

În ajunul morţii Sale, Isus Şi-a început rugăciunea cu cuvintele „Neprihănitule Tată” (Ioan 17:25).

Înţelegi ideea? Dumnezeu este drept. Decretele Sale sunt drepte (Rom. 1:32) Judecata Sa este dreaptă (Rom. 2:5). Cererile Sale sunt drepte (Rom. 8:4). Acţiunile Sale sunt drepte (Dan. 9:16). Daniel a declarat, „Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut (Dan. 9:14).

Dumnezeu niciodată nu este greşit. Niciodată nu a luat vre-o decizie greşită, nu a experimentat vre-o atitudine greşită, nu a mers pe un drum greşit, nu a spus un lucru greşit şi nu a acţionat într-un mod greşit. Niciodată nu întârzie şi nu vine mai devreme, nu este prea zgomotos sau prea liniştit, prea rapid sau prea încet. Întotdeauna a fost şi mereu va fi drept. El este drept.

Când vine vorba de dreptate, Dumnezeu este stăpân pe masă fără nici măcar o lovitură. Si, când vine vorba de dreptate, nu ştim nici măcar ce capăt al tacului să ţinem. Iată necazul nostru.

Va petrece Dumnezeu, care este drept, veşnicia împreună cu cei ce nu sunt? Ar admite cei de la Harvard un repetent de clasa a treia? Dacă ar face-o, ar fi un act de binefacere, dar n-ar fi drept. Dacă Dumnezeu ar accepta pe cei nedrepţi, invitatia ar fi mult mai frumoasă, dar ar fi El drept? Ar fi fost corect să treacă cu vederea păcatele noastre? Să-şi coboare standardele? Nu. N-ar fi fost corect. Şi dacă Dumnezeu este cumva, El este drept.

El i-a spus lui Isaia că dreptatea va fi cumpăna, standardul prin care casa sa este măsurată (Is. 28:17). Dacă suntem nedrepţi, suntem lăsaţi în hol fără prăjituri. Sau, pentru a folosi analogia lui Pavel, „suntem păcătoşi, fiecare dintre noi, în aceaşi barcă care se scufundă”(Rom. 3:19 MSG). Atunci ce ar trebui să facem?

Să purtăm povara vinei? Mulţi o fac. Prea mulţi o fac.

Cum ar fi dacă bagajele noastre spirituale ar fi vizibile? Să presupunem că bagajele din inimile noastre ar fi întocmai precum nişte bagaje pe stradă. Ştii ce ai vedea cel mai frecvent? Serviete ale vinei. Saci care dau afară de chefuri, izbucniri şi compromisuri. Uită-te în jurul tău. Tipul în costum gri? Târăşte o decadă de regrete. Puştiul cu blugii lăbărţaţi şi cu cercel în nas?Ar da orice să-şi poată retrage cuvintele spuse mamei sale. Dar nu poate. Aşa că le trage după sine de colo colo. Femeia în costumul de afaceri? Arată de parcă ar putea candida pentru funcţia de senator? Ar alerga mai degrabă după ajutor, însă nu poate s-o facă. Îşi târăşte geanta de voiaj plină de nimicuri oriunde merge.

Ascultă. Greutatea îngrijorărilor te trage în jos. Încrederea în sine te îndrumă greşit. Dezamăgirile te descurajează. Anxietatea te supară. Dar vina? Vina te consumă.

Atunci ce trebuie să facem? Domnul nostru este drept şi noi suntem greşiţi. Petrecerea Sa este pentru cei nevinovaţi iar noi nu suntem. Ce facem atunci?

Pot să-ţi spun ce-am făcut eu. Mi-am mărturisit nevoia. Mai ţii minte dilema mea cu prăjiturile? Acesta este email-ul pe care l-am trimis întregii echipe. „Nu pot găti, aşa că nu pot fi la petrecere.”

A avut milă de mine vre-unul dintre asistenţi? Nu.

A avut milă de mine vre-unul din echipă? Nu.

A avut mila de mine careva de la Curtea Supremă de justiţie? Nu.

Dar o soră sfântă din biserică a avut milă de mine. Cum a auzit de problema mea, nu ştiu. Poate că numele meu şi-a găsit loc pe o listă urgentă de rugăciune. Dar ştiu un lucru. Cu câteva momente înainte de celebrare, mi s-a oferit un dar, un platou cu prăjituri, doisprezece cercuri de bunătate.

Şi în virtutea acelui dar, mi s-a acordat privilegiul de a participa la petrecere.

M-am dus? Pariu pe prăjiturile tale că m-am dus. Precum un prinţ ce poartă o coroană pe o pernă, aşa mi-am adus darul în cameră, m-am aşezat la masa şi am stat mândru. Şi pentru că un suflet bun mi-a auzit rugămintea, mi s-a acordat un loc la masă.

Şi pentru că Dumnezeu îţi aude rugamintea, ţi se va acorda acelaşi lucru. Numai că a făcut mai mult- oh, mult mai mult- decât să gătească prăjituri pentru tine.

A fost, deopotrivă, cel mai frumos şi cel mai oribil moment al istoriei. Isus a stat în tribunalul cerului. Punându-Şi mâna peste întreaga creaţie, a pledat, „Pedepseşte-mă pe mine pentru greşelile lor. Vezi criminalul? Dă-mi mie pedeapsa cuvenita lui. Adulterina? Îi iau eu ruşinea. Bigotul, mincinosul, hoţul? Fă-mi mie ceea ce le-ai face lor. Tratează-mă pe Mine ca şi cum ai trata un păcătos. ”

Şi Dumnezeu a făcut-o. „Căci şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel Drept, pentru cei nedrepţi – ca să vă aducă la Dumnezeu.”(1 Pet. 3:18 ).

Da, dreptatea este ceea ce este Dumnezeu şi, da, dreptatea este ceea ce noi nu suntem şi, da, dreptatea este ceea ce Dumnezeu cere. Însă, „a fost arătată o dreptate oferită de Dumnezeu”(Rom. 3:21).

David a spus în felul următor: „mă călăuzeşte pe cărări drepte, datorită Numelui Său”(Ps. 23:3).

Calea dreptăţii este îngustă, o cărare sinuoasă pe un deal prăpăstios. La capătul dealului este o cruce. La baza crucii sunt bagaje. Nenumărate bagaje pline de păcate fără număr. Calvarul este locul unde se adună vina. Ai vrea să le laşi şi pe ale tale acolo de asemenea?

Un gând final despre petrecerea cu prăjituri de Crăciun. Au ştiut toţi că nu am gătit eu prăjiturile? Dacă nu au ştiut, le-am spus. Le-am spus că sunt prezent prin virtutea muncii altcuiva. Singura mea contribuţie a fost mărturisirea mea.

Vom spune acelaşi lucru pentru toată veşnicia.

Traveling Light

Anunțuri

4 răspunsuri la „Un schimb ceresc.

  1. cat de adevarat este ceea ce spune.. si cat de drept este El. legat de dreptatea Lui as avea o intrebare. ce se va intampla cu oamenii care nu au auzit de El? ex: cei din triburi care au trait inainte de a fi mers vreun misionar la ei.. chiar vor pieri pentru ca nu au auzit, respectiv crezut in Domnul ? dar ei ce vina au ca s-au nascut acolo si ca nimeni nu a ajuns la ei sa le spuna? poate cineva sa imi explice va rog? pt ca mi se pare dureros.. multumesc !

    • Emilia, subiectul este vast. Pleaca insa de la faptul ca Dumnezeu este suveran iar mantuirea este prin harul Sau. El este drept si daca ar ajunge cineva acolo sa le vesteasca adevarul si daca n-ar face-o nimeni vreodata. El este drept cand acorda mantuirea cuiva si cand judeca pe altcineva.
      Daca vor muri fara sa-L cunoasca pe Christos, vor ajunge in iad. Am auzit de multe cazuri in care Dumnezeu li s-a descoperit in mod personal unora. Acestia sunt mantuiti. Revelatia prin natura, cuget etc nu este deajuns. Ei trebuie sa-L cunoasca pe Christos.
      te-ai duce la astfel de oameni, sa le vestesti Evaghelia?

  2. sincer, m-am gandit de multe ori daca m-as duce …si am ajuns la concluzia ca as merge, m-am si rugat pentru asta dar nu mi-a fost deschisa nici o cale ( nu ma refer la posibilitati pentru ca sunt destule, ci la banii necesari..f multi ) iar daca Domnul nu da resurse nu prea am cum merge. Asa ca m-am gandit sa incep cu oamenii pe care ii intalnesc aici : in tren ( circul mult cu trenul ), la scoala ( am facut un grup de rugaciune pentru cei nemantuiti in cadrul scolii), si pun la cale un proiect ( impreuna cu Domnul ) pentru batranii care nu il cunosc pe Domnul si din punctul oamenilor, ei sunt mai aproape de moarte ( inca ma rog mult pt acest proiect, e mare si singurul as pe care il am este ca studiez la o scoala de profil , din nou dpdv omenesc).. ma doare cand intalnesc oameni si vad ca nu il cunosc pe Domnul si incerc sa fac tot ce pot sa Il cunoasca.. asta de cand am constientizat ( mai degraba aflat de la un pastor) ca nu va ajunge nici un om in ceruri daca nu a auzit, crezut in Isus..

  3. Unul din cei mai buni prieteni ai mei vrea sa fie satanist, urmand a face dedicarea fata de Satan. Am aflat mai multe despre satanism din acest raport al SRI: http://www.antena3.ro/pdf/document_SRI.pdf . Prietenul meu provine din familie de credinciosi, atat mama cat si tatal lui fiind evanghelici. El a fost de asemenea credincios, in adolescenta rugandu-se si sase ore pe zi, dar de un an a parasit credinta, ca si tatal lui, care a facut-o cu mult timp in urma. El avea un an si jumatate la divortul parintilor. Mama lui s-a recasatorit de doi ani cu un barbat vaduv, tot evanghelic, a carui sotie fusese prietena cu o vrajitoare. Fiica lui cea mare este impotriva casatoriei si a facut vraji ca sa-i desparta. In casa au inceput sa apara fenomene oculte: zgomote si schimbari ale pozitiei obiectelor, fenomene recunoscute de mai multi membri ai familiei. Acum prietenul meu s-a decis sa devina satanist spiritual. Tin foarte mult la el si nu vreau sa-l parasesc, de aceea nu astept un raspuns simplist de genul: sa nu mai ai de-a face cu el. Intre noi este o diferenta de 23 ani, el avand 19 ani iar eu 42. De aceea va intreb: daca fiul dv. ar fi satanist, i-ati permite sa stea la dv, cateva saptamani de mai multe ori pe an? Ati ramane apropiat de el? Ce relatie ati avea cu el? Va rog sa-mi raspundeti la adresa de e-mail: victor_802006@yahoo.com.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s