Când ai puțină speranță. de Max Lucado

Apă. Tot ce poate vedea Noe este apă. Soarele la amiază se scufundă în ea. Norii sunt reflectați în ea. Barca lui este înconjurată de ea. Apă. Apă la nord. Apă la sud. Apă la est. Apă la vest. Apă.

A trimis un corb într-o misiune de recunoaștere; nu s-a întors vreodată. A trimis un porumbel. S-a întors tremurând și epuizat, negăsind vre-un loc în care să se cuibarească. Apoi, chiar în acea dimineață, a încercat iarași. Cu o rugăciune a lăsat-o să plece și a privit-o până când pasărea nu era mai mare decât un fir de praf pe o fereastră.

Toată ziua a așteptat reîntoarcerea porumbelului.

Acum soarele apune și cerul se întunecă și el a venit să arunce o ultimă privire, dar tot ceea ce vede este apă. Apă la nord. Apă la sud. Apă la est. Apă la…

Știi sentimentul. Ai stat unde a stat Noe. Ai cunoscut partea ta de potop. Inundat de durere la cimitir, stres la birou, furie cu privire la dizabilitățile din trupul tău sau neputința soției tale. Ai văzut apele învolburate înălțându-se și ai văzut de asemenea cu siguranță soarele apunând peste speranțele tale. Ai fost pe barca lui Noe.

Și ai avut nevoie de ce a avut Noe nevoie; ai avut nevoie de ceva speranță. Nu ceri o salvare cu elicopterul, deși sunetul unuia ar fi frumos. Speranța nu promite o soluție instant ci mai degrabă eventualitatea unei posibilități. Uneori avem nevoie doar de puțină speranță.

De atât a avut Noe nevoie. Și asta a primit Noe.

Iată cum descrie Biblia momentul:  „Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând.”(Gen. 8:11)

O frunză de măslin. Noe ar fi fost fericit să fie numai pasărea, darămite să aibă și frunza! Această frunză a fost mai mult decât frunziș; aceasta a fost promisiune. Pasărea a adus mai mult decât o bucată de copac; a adus speranță. Oare nu este asta speranța? Speranța este o frunză de măslin- evidența unui pământ uscat după potop. Dovada pentru visător că visarea merită riscul.

Nu-i așa că iubim frunzele de măslin ale vieții?

„Cancerul, după cum se pare, este în scădere.”

„Te pot ajuta cu acei bani.”

„Vom trece prin asta împreună.”

Mai mult, nu-i așa că iubim porumbeii care le aduc?

Poate că ăsta-i motivul pentru care așa de mulți L-au iubit pe Isus.

Pentru toți cei în situația lui Noe, pentru toți cei ce caută la orizont o fărâmă de speranță, el proclamă, „Da!” Și El vine. El vine precum un porumbel. El vine având fructe dintr-un loc îndepărtat. El vine cu o frunză a speranței.

Le-ai primit pe ale tale? Să nu crezi că arca ta este prea izolată. Să nu crezi că potopul este prea mare. Primește speranța Sa, nu vrei? Primește-o pentru că ai nevoie de ea. Primește-o pentru a o împărtăși.

Dragostea întotdeauna nădăjduiește. „Dragostea … suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. (1 Cor. 13:4-7, sublinierea mea)

From A Love Worth Giving
Copyright (Thomas Nelson, 2002) Max Lucado

M.Z.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s