Schimbarea copernicană.

de Max Lucado.

Dă vina pe Copernic. Lumea se mișca foarte bine până când a apărut el în 1543 anunțând că soarele și nu pământul ar fi centrul sistemului solar.

Ptolemeu a convins lumea diferit și pentru 1400 de ani am crezut că suntem centrul activității. A fost o poziție de invidiat. Tații au putut arăta spre cerul nopții, punându-și  bratele  împrejurul umerilor copilului lor și proclamând, „Suntem chiar în mijlocul tuturor lucrurilor”.

Axul roții planetare, buricul trupului ceresc, strada Pennsylvania 1600 a universului. Celelalte planete să orbiteze neîncetat ca vagabonzii prin ceruri, dar nu și noi. Nu domnule. Am fost aici ieri; vom fi aici maine. La fel de predictibil precum Crăciunul.

Nu numai că am fost în mijlocul tuturor lucrurilor, am fost ancora tuturor lucrurilor.  Ptolemeu și-a imaginat un pământ imobil. O stâncă a stabilității în mijlocul orbitelor schizofrenice. Ei bine, unele planete sunt așa de capricioase încât îți fac o întoarcere de 180 de grade de la o zi la cealalta.  Nu și pământul. Nu. Stânca Gibraltarului nu se clintește și pământul nu se întoarce. Suntem centrul universului și suntem ancora universului.

Apoi apare Nicolaus. Nicolaus Copernic cu hârtiile și desenele sale și nasul osos și accentul polonez. Ne bate pe umerii colectivi, își drege glasul și spune, „Scuzați-mă, îmi pare foarte rău să fiu cel ce vă dă veștile. Dar centrul sistemului nostru solar este acolo.” Și ridicând un singur deget arătă spre cea mai strălucitoare stea: soarele.

Anunțul nu a fost bine primit. Oamenii nu au primit bine veștile pe atunci. Încă nu le primim. Încă ne place să gândim că universul gravitează în jurul nostru. Și nu ne place să ni se spună altfel. Dar nu este acesta mesajul Bibliei? Nu face Dumnezeu ce a făcut Copernic? Bătând umărul colectiv al umanității, El arată spre Fiul și spune, „Iată centrul tuturor lucrurilor”.

„L-a înviat pe Cristos din morţi şi L-a aşezat la dreapta Lui în locurile cereşti, deasupra tuturor conducătorilor, autorităţilor, puterilor, domniilor şi a oricărui nume dat, nu doar în acest veac, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare şi L-a făcut cap peste toate lucrurile, pentru Biserică.” (Ef. 1:20-22)

Pe de o parte, această veste aduce multă alinare. Fiindcă nu mai ești centrul universului, nu mai simți povara lumii pe umerii tăi. Dar, pe de altă parte, tranziția de la ego-centrism la Christo-centrism este cea mai dură provocare de care avem vreodată parte. Este o bucățica din Ptolemeu în fiecare dintre noi.

Dacă Christos este centrul, totul se schimbă. Nu mai trăiești pentru a te sluji pe tine; trăiești pentru a-L sluji pe El. Faci tot posibilul nu să-ți împlinești voia ta, ci a Lui. Nu mai dorești calea ta, ci cauți calea Lui. Scopul tău nu este plăcerea ta, ci onoarea Sa. Nu mai ești stăpânul domeniului tău; Dumnezeu este. Prima ta întrebare nu este, „Ce vreau să fac astăzi?” Ci, mai degrabă, „Ce face Dumnezeu și cum pot fi parte din aceasta?”

Nu este despre tine sau mine. Este despre El.

Vorbim despre o schimbare copernicană. Și totuși, despre o schimbare necesară.

Gândește-te la consecințele unei gândiri de tip pământ-plat. Nu crezi că Ptolemeu a avut niște întrebări dificile? Nu cele mai puțin importante erau schimbarea anotimpurilor și traiectoria stelelor. Dacă vezi pământul ca o farfurie nemișcătoare când de fapt este o orbită mișcătoare, ai niste probleme de știință naturală.

Și, dacă te vezi pe tine drept centrul universului, când de fapt nu ești, ai niște probleme filozofice.  În mod normal cele trei aspecte: moartea, boala și dezastrul. Cum ar putea calamitatea să se răsfrângă peste cele mai valoroase persoane ale existenței? Dacă lumea gravitează în jurul tău,  de ce nu toate merg așa cum vrei?

A deveni creștin înseamnă să admiți că nu este așa. A deveni creștin înseamnă să mărturisești și să-L celebrezi pe Dumnzeu ca fiind steaua și asumarea locului nostru ca fiind iubiți, și totodată, orbite neînsemnate în planul Său. Rezultatul este de Maestru.

Auzim mai puțin din, „Iată ce vreau!” și mai mult din „Ce crezi că dorește Dumnezeu?” Carierea și afacerea devin platforme pentru numele lui Dumnezeu, nu al nostru. Și trupurile noastre. Nu mai spunem, „Ei bine, este trupul meu și pot (alegeri multiple) mânca ce doresc, inhala ce doresc și mă pot culca cu cine doresc.” Mai degrabă realizăm că trupurile noastre sunt cu împrumut  de la Dumnezeu. Cum putem să le folosim pentru a-L onora pe El?

Numește-o schimbare copernicană. De la ego-centrism la teo-centrism. De la promovare de sine la promovarea de Dumnezeu. Schimbarea nu a fost ușoară pentru Copernic. Chiar și Biserica i-a dat întristare pentru descoperirea sa.

Schimbarea nu este ușoara pentru tine și mine. Dar merită să descoperi locul tău în univers.

2 responses to “Schimbarea copernicană.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s