Fă-ți prieteni cu orice va urma. de Max Lucado

Îmbrățișeaz-o. Accept-o. Nu i te împotrivi. Schimbarea nu este numai o parte din viață; schimbarea este o parte necesară din strategia lui Dumnezeu. Pentru a ne folosi în schimbarea lumii, El ne schimbă îndatoririle. Ghedeon: din fermier în general. Maria: din țărancă în mama lui Christos; Pavel: din rabin local în evanghelist mondial. Dumnezeu l-a transformat pe Iosif dintr-un frate mai mic în prinț egiptean. L-a schimbat pe David din oier în rege. Petru dorea să pescuiască în Marea Galileii. Dumnezeu l-a chemat să conducă Biserica primară. Dumnezeu încredințează sarcini noi.

Dar, cineva ar putea întreba, cum rămâne cu schimbările tragice pe care le permite Dumnezeu? Unele perioade nu au nici un sens…servesc aceste momente unui scop?

Ele o fac dacă le vedem dintr-o perspectivă eternă. Ce nu are nici un sens în această viața, o să aibă în cea viitoare. Am dovada: tu în pântece.

Știu că nu-ți amintești această perioadă prenatală, așa că permite-mi să-ți amintesc ce s-a întâmplat în timpul ei. Fiecare zi de gestație te-a echipat pentru viața ta de pe pământ. Oasele ți s-au solidificat, ochii ți s-au dezvoltat, cordonul ombilical a transportat nutrienți în forma ta ce creștea…pentru ce motiv? Pentru ca tu să rămâi în pântece? Dimpotrivă. Timpul din pantece te-a echipat pentru timpul de pe pământ, te-a înzestrat pentru existența ta postpartum.

Unele funcții prenatale nu au fost folosite înainte de naștere. Ți-a crescut un nas însă nu respirai. Ochii s-au dezvoltat, dar puteai vedea? Limba ta, unghiile de la picioare, și peticul de păr nu aveau nici o funcție în burtica mămicii tale. Însă, nu te bucuri că le ai acum?

Unele capitole din viața asta par nenecesare, întocmai ca nările unui nenăscut. Suferința. Singurătatea. Boala. Holocaustul. Martirajul. Musonurile. Dacă presupunem că această lume exista doar pentru fericire premormânt, aceste atrocități o descalifică. Dar dacă acest pământ este pântecul? Ar putea aceste provocări, atât de severe pe cât ar fi, să servească în pregătirea noastră, să ne echipeze pentru lumea ce va veni? Așa cum Pavel a scris, Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.(2 Corinteni 4:17)

From
Fearless
© (Thomas Nelson, 2009),
Max Lucado.

M. Z.

Publicitate